Eroi sau trădători – despre legislaţie şi condamnări în timpul Primului Război Mondial
Heroes or Traitors - about Legislation and Convictions during the First World War

Summary/Abstract: Condamnările la moarte în timpul Primului Război Mondial au suscitat până în ziua de astăzi numeroase dezbateri publice sau, istorici şi romancieri au prezentat problematica printr-o relaţionare diferită a modului de abordare. Dacă nu cu mult timp în urmă, Anglia a hotărât reabilitarea postmortem a celor 306 soldaţi executaţi în timpul războiului, celelalte ţări beligerante au evitat încă să se pronunţe în acest sens. În articolul referitor la acest aspect mai puţin dorit într-un război, am încercat o prezentare ce implică mai multe aspecte: tripla relaţionare a puterii dintre suveran, stat şi soldat, reglementările normative ale disciplinei militare, modul cum sensibilitatea individului se raportează la aceasta, dar şi problematica privind încadrarea juridică a morţii pe baza diferitelor exemple oferite de documentaţia şi literatura primului război mondial. Consideraţi de unii trădători, de alţii eroi, cei care au primit condamnări în timpul războiului, o parte fiind executaţi, reprezintă tabloul fidel al realităţii de pe câmpul de luptă: sensibilitatea umană se confruntă cu iminenţa morţii şi, în multe cazuri, aceasta se dovedeşte limitată. Degradarea şi muncă silnică erau sentinţe care permiteau celui în cauză să spere la o reabilitare ulterioară, anularea condamnării şi repunerea în drepturi cu statutul de erou ce a luptat pentru salvarea naţiunii, aşa cum s-a şi întâmplat după încheierea războiului în mai multe cazuri. Dar, pedeapsa cu moartea a reprezentat măsura extremă aplicată de un regulament foarte strict şi de persoane care doreau să menţină ordinea pe front şi să dea exemplu pentru ceilalţi. În timpul războiului, pe lângă condamnările individuale, au existat şi cazuri când grupuri mai mari au fost executate din diferite motive. De cele mai multe ori frica individuală se transforma în frică colectivă şi era de ajuns ca un soldat să fugă pentru a provoca panica şi dezordinea tuturor. Astfel de momente, des întâlnite, permiteau duşmanului să câştige în primul rând un avantaj moral, acesta fiind şi cel mai important. Disciplina militară, supusă normelor juridice elaborate de putere reprezintă calea spre eroizare; agenţii puterii, membrii tribunalelor militare şi ai Curţilor marţiale, dar şi comandanţii de trupă sunt cei care au drept de viaţă şi moarte asupra soldaţilor. O analiză în oglindă a celor două cazuri celebre de români executaţi: Constantin Crăiniceanu în armata română şi Emil Rebreanu în cea austro-ungară ne va putea conduce spre ideea că trădătorii sunt în acelaşi timp eroi, justiţia militară nu ţine cont de sentimente şi de slăbiciunea de moment care, în război poate avea nenumărate cauze, ea asigură echilibrul dintre putere, stat şi soldat.

• Details
• Contents