We kindly inform you that, as long as the subject affiliation of our 300.000+ articles is in progress, you might get unsufficient or no results on your third level or second level search. In this case, please broaden your search criteria.
Addressed here is the psychological complexity of meter, notated and heard, in The Firebird and Part II of The Rite of Spring. Of concern from the standpoint of the listener are the competing forces of meter, displacement, and parallelism; how these forces take precedence, with melody and harmony falling into place accordingly. Duly supplanted is the motivicism of the Classical style (developing variation), as Theodor Adorno observed some time ago. Also of consequence here are octatonic harmony and the strict performance style favored by the composer on a life-time basis.
More...
In this text, I discuss Vaslav Nijinsky's choreography of Le Sacre du Printemps (henceforth Sacre) as it appears in the light of primary source materials from 1913. By focusing on the unique challenges Nijinsky posed to his dancers in terms of movement style and composition, I contest many of the frequentlyheard claims made about this work, particularly its danced component, and argue that Nijinsky's choreographic ideas challenged both dancers and critics by questioning the ontological qualities of (art) dance in contemporary discourse.
More...
This paper situates the original choreography of Sacre as a basis for an ongoing exploration of non-Western themes in modern dance, a persistent fascination with the Orientalist ‘Other,’ before exploring the versions choreographed by Wigman, Bausch and Graham in chronological order of their first performances. In analysing different interpretations of the same score, two themes become apparent: first, that this piece heralded the birth of Modernism in classical dance performance, and second, that the driving anti-classical, antitraditional rhythms that characterise the piece communicate an enduring interest in primitive aesthetics. Accordingly, this discussion takes Nijinsky’s Sacre as a starting point in re-evaluating the influence of primitivism and Otherness on contemporary dance, and represents an early indication of the significance of the Saidian, non-Western ‘Other’ in shaping the evolution of avant-garde dance.
More...
The paper analyses multifaceted manifestations of resistance to "Rite of Spring" by Igor Stravinsky. It discusses artistic, cultural, philosophical, and political sources of the resistance.
More...
W artykule omawiam współczesne badania empiryczne nad muzyką i emocjami, prowadzone na styku psychologii, neuronauki i muzykologii. Wykazuję, że wiele ogólnych kwestii podejmowanych w ramach tego interdyscyplinarnego programu nie różni się zbytnio od pytań stawianych przez klasycznych autorów, takich jak Strawiński i Hanslick. Głównym celem pracy jest pokazanie, że istnieją trzy obszary aktywności poznawczej i behawioralnej słuchacza oraz odpowiednie rodzaje emocji muzycznych: emocje ucieleśnione, emocje epistemiczne oraz emocje asocjacyjno-kontekstowe.
More...
Review: Eduardo Marti, Cyntia Rodriguez (red.). 2012, After Piaget. New Brunswick (USA), London (UK): Transaction Publishers
More...
The paper presents research on the relationship between different components and aspects of executive functions and the tutor’s behaviors and strategies used during peer tutoring. The research involved 23 pairs of six-year-old children. The tutors’ task was to teach their peers the rules of a board game. There was a significant correlation between the level of the executive functions and the tutor’s behaviors and strategies which supported the student during the tutoring. Significant components of the executive functions included shifting attention, inhibition, working memory and the cool aspect of the executive functions. The tutors applying various strategies (Outside the role, Initiator, Partner, Coordinator) differed signifi cantly in their levels of the executive functions, and especially in the planning component.
More...
The paper presents an overview of basic issues related to executive functions, the phenomenon being the center of interest to psychologists at the turn of the 20th and 21st centuries, discussed from the historical, neurophysiological and ontogenetic perspectives. It gives basic information about the history of research on the executive functions and their neurophysiological correlates. At fi rst, the research focused on the function of the frontal cortex, which was thought to organize intellectual activity in adults with damage to that part of the brain. Studies in the ontogenetic paradigm have helped to explain the genesis of the executive functions, their complex nature, developmental changes and critical periods. They have also contributed to determining the relationship between the executive functions and other cognitive processes, such as theories of mind, or emotional processes, and to revealing the environmental conditions. The paper describes the complex nature of the executive functions, indicating the fixed components: inhibition, flexibility, working memory and planning, and presents psychological testing methods, pointing out the most commonly used techniques. The authors refer both to foreign and Polish authors studying groups of participants developing normally or with disorders in different periods of development, and they note the cognitive and the practical aspects of research on the executive functions.
More...
Old age is characterized by an age-related cognitive decline. The role of executive functions in this process has recently been indicated. The population of elderly people, however, is not homogenous in terms of intellectual functioning. This diversity may be explained by evoking the notion of cognitive reserve which posits that elderly people have different levels of resources enabling them to compensate for the negative changes. The level of the cognitive reserve is related to the level of the executive functions. This study analyzes the relationship between the levels of three components of the executive functions: flexibility, working memory and planning, and educational, cultural or physical activities carried out throughout life. The results show that educational and cultural activities are important to working memory, while planning is additionally helped by physical activity. Further, some components of the executive functions are more infl uenced by activity before retirement, while others are more affected by activity after retirement.
More...
The main purpose of this study has been to verify a hypothesis based on the assumptions of the theories by Russell (1998) and Zelazo et al. (2005), concerning the relation between the development of executive functions (EF) and theory of mind (ToM). It was hypothesized that the level of the hot EF compared to the cool EF would be more strongly connected with children’s understanding of their own mental states than those of others. In the analysis of relationships between selected aspects of the EF and ToM, the level of language development was also considered. The study covered forty-four 3- and 4-year-olds, using false-belief tasks in their “unexpected contents” version (Gopnik & Astington, 1988) as the measures of ToM development, with one question requiring the attribution of a false belief to somebody else, and another question requiring the recognition of one’s own previous belief as false. The cool EF were measured with a version of the Bear-Dragon task (Reed et al., 1984), and the hot EF with the Children’s Gambling Task (Kerr, Zelazo, 2004). Language development was assessed with the Picture Vocabulary Test (OTS-R; Haman et al., 2011). It appeared that children’s understanding of their own mental states in both age groups was related only to the cool EF, while their understanding of other people’s mental states correlated marginally with the cool EF only in 4-year-olds. The level of the hot EF was not connected signifi cantly with any aspect of ToM. Regression analysis revealed that the cool aspect of the EF was a signifi cant language-independent predictor of the understanding of one’s own mental states in 4-year-olds, but not in 3-year-olds. The results are at variance with the predictions based on the theory by Zelazo et al., but consistent with those drawn from Russell’s theory, according to which self-consciousness and self-refl ection underlie the relationship between the EF and ToM.
More...
Ca urmare a analizării efectelor deciziilor pronunţate de Curtea Constituţională pentru a declara o lege neconstituţională, se poate argumenta că aceste decizii: sunt generale şi obligatorii; produc efecte numai în viitor; dispun de autoritatea de lucru judecat; prezintă asemănări atât cu abrogarea, cât şi cu nulitatea, creează obligaţii speciale pentru Parlament, Guvern, Preşedintele României, şi instanţele de judecată; se bucură de o configurare juridică complexă şi specifică care le plasează într-o categorie aparte. Drepturile conferite de Legea nr. 221/2009 sunt drepturi de creanţă, pentru protejarea cărora sunt aplicabile atât dispoziţiile constituţionale române ale articolului 44, cât şi cele ale Protocolului Adiţional nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului (articolul 1), care garantează dreptul de proprietate. Astfel se ajunge la concluzia că sistemul juridic român trebuie perfecţionat pentru a conferi deplină satisfacţie şi aplicare dispoziţiilor articolului 147 din Constituţie.
More...
În pragul intrării în vigoare a noului Cod civil român (2009) ni se pare că regula la care s-a oprit doctrina şi jurisprudenţa noastre în materia riscurilor în contracte de mai bine de un secol, „res perit domino”, este un mit. Izvorul acestui mit se regăseşte în opera greşit interpretată a jusnaturaliştilor. Aparenţa sa a fost alimentată de terminologia eronată a Codului civil francez care a vorbit în materie obligaţională de „risque de la chose”, terminologie preluată şi de Codul civil român, de coincidenţa dintre proprietate şi riscuri în cazul tipic al transferului automat al proprietăţii la încheierea contractului şi de creditul nejustificat acordat unor discursuri pompoase ce au precedat adoptarea Codului civil francez. În realitate, arheologia codului nostru civil, ca şi a codului civil francez, relevă o altă realitate de la care, credem noi, interpreţii secolului al XIX-lea, în special Planiol şi Capitant, s-au îndepărtat fără motiv, resemnându-se fatalist în faţa confuziei legiuitorului între riscul lucrului şi riscul contractului. Art. 971 C. civ. reglementează doar ipoteza transferului automat al proprietăţii odată cu acordul de voinţă, dar rămâne tăcut în legătură cu ipotezele amânării transferului proprietăţii, adică exact în legătură cu acele situaţii în care capătă miză practică identificarea unei reguli generale. Inovaţia Codului Napoleon, transferul solo consensu al proprietăţii, nu a făcut decât să întărească regula din dreptul roman cu un nou argument: cumpărătorul suportă riscurile nu în calitate de creditor, ci în calitate de proprietar. Cu toate, în cazul contractelor sinalagmatice calitatea de proprietar este nerelevantă din perspectiva riscului contractului, unde problema se judecă într-un registru binar dat de calitatea de debitor sau creditor. Ca şi în cazul regulii generale a riscului contraprestaţiei, epuizarea prin executare a raportului juridic în elementele sale fundamentale este cel care impune şi soluţia riscurilor (art. 1020 C. civ.). Or, în materia vânzării obligaţia care justifică dreptul la preţ este aceea de a da proprietatea. Obligaţia de predare a fost considerată neglijabilă de legiuitorul nostru (art. 971 in fine C. civ.), probabil în considerarea caracterului ei instrumental. Obligaţia de conservare a lucrului vândut, privită de legiuitor ca obligaţie de diligenţă, este reputată executată dacă bunul piere fortuit. Aşa stând lucrurile, riscul preţului trebuie asociat cu executarea obligaţiei de a da, reper care nu conduce la soluţii identice cu aplicarea criteriului proprietăţii. În cazul vânzării reale, în care vânzătorul nu mai are nimic de prestat în legătură cu transferul proprietăţii, el a executat suficient pentru a păstra dreptul la preţ. În cazul vânzării obligaţionale, când transferul proprietăţii nu se realizează automat, ci depinde încă de o prestaţie a cumpărătorului, riscurile se transferă odată cu executarea obligaţiei de a da. O astfel de optică schimbă soluţia acceptată actualmente
More...
Principiile generale în domeniul transferului derivat al dreptului de proprietate diferă semnificativ în codurile statelor europene. Pe plan european, problematica transferului dreptului de proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare poate fi analizată pe trei niveluri, fiecare dintre acestea având două principii antagoniste corespunzătoare. Primul nivel este reprezentat de antagonismul dintre Principiul consensului şi Principiul tradiţiei, pe cel de-al doilea nivel se confruntă Principiul unităţii şi Principiul separării, iar al treilea nivel opune Principiul cauzalităţii Principiului abstracţiunii. Atunci când a legiferat în privinţa transferului derivat al dreptului de proprietate, fiecare legiuitor naţional a ales o construcţie bazată pe o combinaţie între aceste principii. Principala sursă de inspiraţie a sistemelor europene în materie de transfer al dreptului de proprietate este dreptul roman. Din punct de vedere istoric, dreptul roman reprezintă rădăcina tuturor celor trei variante moderne cuprinse în principalele coduri civile continentale: varianta franceză, varianta germană şi varianta austriacă. Dreptul francez şi cel german au reprezentat variante diametral opuse, în timp ce dreptul austriac şi cel elveţian au optat pentru calea de mijloc. Principiul abstracţiunii este indisolubil legat de numele lui Friedrich Carl von Savigny, cel care i-a conferit bazele dogmatice, precum şi de ştiinţa pandectistă germană din ultima jumătate a secolului al 19-lea. Ulterior, teoria contractului real a fost introdusă în Codul Civil German începând cu anul 1900. Premisele legale efective privind transferul dreptului de proprietate se regăsesc în Codul Civil German (Das Bürgerliche Gesetzbuch – BGB), la articolul 929 pentru bunurile mobile şi la articolul 873 pentru proprietăţile imobile. În dreptul german, pe lângă contractul de vânzare-cumpărare, este necesar un al doilea contract pentru transferul dreptului de proprietate. Pentru bunurile mobile, acesta constă în acordul părţilor (Einigung) şi actul propriu-zis de predare (Übergabe), iar pentru proprietăţile imobile, constă în acordul părţilor (Auflassung) şi înregistrarea în cartea funciară (Eintragung). Documentul de obligare (das Verpflichtungsgeschäft) şi documentul real (das Verfügungsgeschäft) sunt două documente distincte şi separate în dreptul german. Principiul abstracţiunii este cel care reglementează raportul dintre aceste două contracte. În accepţiunea externă, acesta presupune că valabilitatea şi eficienţa documentului real (das Verfügungsgeschäft) sunt independente de valabilitatea şi eficienţa documentului de obligare (das Verpflichtungsgeschäft) pe care se bazează. În accepţiunea internă, principiul abstracţiunii dovedeşte că din punct de vedere al conţinutului său, contractul real în sine este abstract şi acauzal. Efectele principiului abstracţiunii între părţile contractante se materializează în faptul că vânzătorul, victima unui document de obligare nevalabil, nu p
More...
Răspunderea transportatorilor aerieni pentru prejudiciile suferite de către pasageri în urma vătămărilor corporale sau decesului unui pasager intervenite în timpul unei curse aviatice este reglementată internaţional de Convenţia de la Varşovia şi de Convenţia de la Montréal. Cele două convenţii de o importanţă covârşitoare în stabilirea răspunderii companiei aeriene stabilesc reguli diferite în ceea ce priveşte limita prejudiciului şi dovedirea culpei companiei aeriene. De aceea este important de stabilit cu exactitate norma internaţională aplicabilă fiecărui caz. România a ratificat Convenţia de la Varşovia prin Legea nr. 1213/1931, iar prin O.G. nr. 107/2000, aprobată prin Legea nr. 14/2001, a ratificat Convenţia de la Montréal. În prezentul articol se analizează Convenţia de la Montréal în ceea ce priveşte răspunderea transportatorilor aerieni pentru decesul sau vătămările corporale suferite de pasageri. Analiza este realizată atât din punct de vedere istoric, de la momentul adoptării în contextul legal internaţional existent la acel moment, prin prezentare comparativă a Convenţiei de la Varşovia cu etapele importante şi necesare ale modificărilor suferite, cât şi din punct de vedere al aplicabilităţii şi mai ales al importanţei principiilor pe care le-a consacrat.
More...
Libera circulație a persoanelor reprezintă una dintre libertățile fundamentale ale Uniunii Europene, potrivit căreia fiecare cetățean al Uniunii Europene are dreptul la liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre. Exercitarea nestingherită a tuturor drepturilor oferite de libera circulație a persoanelor necesită standarde obiective și un tratament egal în ceea ce privește aspectele legate de desfășurarea liberei circulații a membrilor de familie a cetățeanului UE, a dreptului de a-și reîntregi familia. Astfel, a luat naștere necesitatea protecției familiei cetățeanului in libera circulație. Sunt prezentate principalele prevederi normative in domeniu cu privire la membrii de familie ai cetățeanului UE: Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora și Directiva 2003/86/CE privind dreptul la reîntregirea familiei precum și implementarea acestora în statele membre. Curtea de justiție a Uniunii Europene, prin jurisprudența sa, a clarificat principalele probleme apărute în transpunerea acestor norme. Cu toate acestea, implementarea unor domenii, ca parteneriatul înregistrat, homosexualitatea etc., rămâne îngrijorătoare. Scopul lucrării este de a contura o imagine de ansamblu asupra conținutului teoretic și practic al tratamentului familiei cetățeanului Uniunii Europene în libera circulație a persoanelor.
More...
Rezultatul deliberării judecătoreşti este consemnat în scris într-o minută conform art. 258 C. pr. civ., regula fiind menţinută şi de art. 395 NCPC. În acest fel este fixată soluţia dată litigiului. Minuta cuprinde menţiunile impuse de art. 258 C. pr. civ. fiind identică cu dispozitivul hotărârii şi este semnată de către judecătorii ce au participat la deliberare. Obligativitatea întocmirii unei minute nu se regăseşte în toate sistemele de drept. În Quebec, Belgia sau Franţa nu se întocmeşte minută fixarea soluţiei producându-se odată cu redactarea şi motivarea hotărârii. În Armenia însă soluţia se anunţă de către judecător după deliberare, pronunţarea se consemnează într-un proces verbal, iar hotărârea se redactează ulterior. Sistemul adoptat de legiuitorul român în cadrul căruia soluţia este consemnată într-o minută prezintă atât avantaje, cât şi dezavantaje şi apare minoritar în peisajul sistemelor de drept occidentale. De lege ferenda în situaţia cauzelor complexe (complexitatea urmând a fi apreciată de la caz la caz de către instanţă) ar trebui să se renunţe la obligativitatea întocmirii unei minute urmând ca termenul de pronunţare a hotărârii să se confunde cu termenul de redactare a hotărârii judecătoreşti.
More...