A Habsburg Birodalom felsőoktatási rendszerének átalakulása a XVIII. század második felében
The transformation of the higher education system of the Habsburg Empire in the 18th century. in the second half of the century

Summary/Abstract: Către sfârşitul secolului al XVIII-lea, sistemul de învăţământ superior din Imperiul Habsburgic a cunoscut schimbări semnificative. Monarhii luminaţi s-au străduit să pună în practică ideile venite din vest şi pe tărâmul politicii învăţământului. Măsurile privind reforma sistemului organizatoric, a programei, au facilitat progresul şi diversificarea ramurilor ştiinţifice. La aceasta s-a adăugat începutul învăţământului profesional, tehnic în special, prin deschiderea primelor instituţii de acest gen. Toate acestea au făcut posibilă naşterea învăţământului superior modern Lucrarea de faţă este structurată în jurul a patru probleme principale: modul de pătrundere a ideilor iluministe în Imperiul Habsburgic şi obiectivele concrete ale reformei învăţământului, o prezentare a instituţiilor de învăţământ superior înaintea secolului al XVIII-lea, reformele propriuzise din cadrul universităţilor din Viena şi Tirnavia, Buda şi Pesta, începuturile învăţământului profesional. Autoarea consideră că, dată fiind lipsa burgheziei în centrul şi estul Europei, propagarea ideilor iluministe s-a realizat prin intermediul reprezentanţilor aristocraţiei, în cazul de faţă rolul iniţiator, dar şi punerea în practică, a aparţinut monarhilor luminaţi, Maria Tereza şi Iosif al II-lea. Modernizarea imperiului necesita un număr crescând de specialişti, - scopul principal al reformei învăţământului. De aici, caracterul pragmatic al măsurilor luate. După un scurt istoric al învăţământului din secolele anterioare, este prezentată situaţia de la mijlocul secolului al XVIII-lea, când, atât cadrul organizatoric, programa, cât şi metoda, erau anacronice, nu mai serveau noilor necesităţi. Reformele au vizat mai întâi Universitatea din Viena, apoi pe cea de la Tirnavia care, ulterior, a fost mutată la Buda şi Pesta. În cadrul politicii de modernizare şi centralizare, obiectivele reformei au fost: îndepărtarea iezuiţilor de la conducerea universităţilor şi controlul direct al statului, uniformizarea învăţământului în întregul imperiu, reînnoirea programei şi a metodicii de predare, sporirea numărului instituţiilor, diversificarea obiectelor de studiu prin înfiinţarea noilor catedre care reflectau separarea ştiinţelor în noi ramuri, introducerea limbii germane ca limbă de predare, renunţarea la obligativitatea jurământului pe Imaculata Concepţie, care a permis şi tinerilor de alte confesiuni să acceadă la grade ştiinţifice, toate acestea subordonate necesităţilor modernizării Imperiului. Unul dintre actele normative care au reprezentat o turnură în reorganizarea învăţământului este Ratio Educationis (1770). Fondarea învăţământului profesional de nivel superior s-a înfăptuit pe baza aceloraşi considerente pragmatice: asigurarea specialiştilor necesari pentru valorificarea bogăţiilor subsolului, lucrărilor hidrotehnice, modernizarea infrastructurală, modernizarea armatei, introducerea noilor tehnologii în agricultură şi creşterea animalelor, administraţie etc. Un rol important l-au avut în acest sens Academia Militară de la Viena, Institutul de Inginerie de la Praga, noul Institut de Geometrie şi Hidrotehnie organizat în cadrul universităţii de la Buda, ca să amintim doar câteva dintre cele prezentate.

• Details
• Contents