Education and Employment in Communist Albania
Education and Employment in Communist Albania

Summary/Abstract: Istoria Albaniei este o luptă continuă pentru independenţă care, deşi a fost obţinută în 1912, a fost păstrată pentru puţin timp. Cele două războaie mondiale, care au afectat întreaga lume, au impus Albaniei un regim de ocupaţie italiană, apoi nazistă; cel care a condus lupta de eliberare, carismaticul lider Enver Hoxha, este totodată cel care a deschis calea regimului comunist în Albania, preluând toate funcţiile-cheie pe linie politică. În încercarea de a crea un echilibru între istoriografia comunistă, care glorifică regimul, şi cea postcomunistă, care îl denigrează, lucrarea de faţă îşi propune să evidenţieze două aspecte sociale - educaţia şi profesiile, considerate prioritare de către liderii comunişti. La preluarea puterii de către comunişti, sistemul educaţional era foarte deficitar; 8% dintre bărbaţi şi 92% dintre femei nu aveau deloc pregătire şcolară. Astfel, guvernul şi-a propus eradicarea totală a acestui fenomen al analfabetismului; măsurile adoptate prin reforma din 1946, după model sovietic, au afectat toate nivelele de învăţământ: au fost stabilite cele patru nivele fundamentale de şcolarizare - învăţământul preşcolar, şcoala generală, liceul şi universitatea, ultimele două având specializări diverse, în funcţie de necesităţile statului; a sporit numărul profesorilor, cu studii de specialitate; s-a pus accent pe educarea adulţilor, prin constituirea aşanumitelor „şcoli de noapte;” au fost fondate principalele instituţii de învăţământ superior; s-a îngăduit studiul limbilor străine, rusa şi engleza etc. Profesiile erau, la rândul lor, sub controlul statului şi în strânsă legătură cu studiile absolvite. Principiul după care se conduceau liderii comunişti era acela de a oferi o slujbă tuturor celor capabili să muncească. O importanţă deosebită s-a acordat şi femeilor, încurajate să renunţe la mediul casnic, în favoarea unei slujbe plătite de stat. Treptat, Albania trece de la statutul de ţară agricolă, la cel de ţară industrializată; s-au construit numeroase fabrici, uzine, sporind numărul angajaţilor; s-a dezvoltat sectorul comercial, schimburile de produse; s-a acordat atenţie sectorului medical. În concluzie, se poate spune că regimul comunist în Albania a avut atât aspecte pozitive, cât şi negative - s-a eradicat analfabetismul, dar copiii comuniştilor au fost favorizaţi; toţi albanezii au un loc de muncă, dar cei cu un trecut necorespunzător standardelor comuniste, nu au posibilitate de avansare etc.

• Details
• Contents