Drepturile omului și „ieșirea din religie”. Partea a II-a
Human rights and the "departure from religiosity". Part II

Summary/Abstract: Aşadar drepturile omului au devenit centrul tuturor preocupărilor politice ale contemporaneităţii, lăsând la o parte ideea de guvernare de sine a societăţii şi a omului, devenind numai o încercare de a satisface revendicări care nu cunosc limită şi eliberând o dinamică socială care afectează negativ democraţia, golind-o de sens şi reducând-o numai la o structură formală, procedurală. De fapt, drepturile omului, în loc de a produce ceea ce promit, sunt doar un pas mare către impotenţă colectivă, către paralizie socială. Acest lucru este un paradox, din pricina următorului motiv: din perspectiva acestei atitudini ideologice tot ceea ce contează este absolutul drepturilor omului, sanctitatea individului, însă viața de zi cu zi arată altfel, fiind impuse exigențe ce nu pot fi satisfăcute, care duc la o degradare de fapt a omului și a condiției sale, acesta fiind rezultatul de fapt al democraţiei drepturilor omului, adică a unei democraţii a nemulţumirii, a protestului permanent fără justificare, care refuză să ia în seama realitatea și efectele propriilor cerințe.

• Details
• Contents