The principle of the best interests of the child. The role of parents in the development of todayʼs child into tomorrowʼs adult (I). Competence of the court in determining the duties of a psychologist (II) Cover Image
  • Price 4.50 €

Principiul interesului superior al copilului. Rolul părinţilor în evoluţia copilului de azi spre adultul de mâine (I). Competenţa instanţei judecătoreşti în stabilirea sarcinilor unui psiholog (II)
The principle of the best interests of the child. The role of parents in the development of todayʼs child into tomorrowʼs adult (I). Competence of the court in determining the duties of a psychologist (II)

Author(s): Bogdan Dumitru Moloman
Subject(s): Law, Constitution, Jurisprudence, Civil Law
Published by: Universul Juridic
Keywords: interests of the child; parents role; duties; psychologist ;

Summary/Abstract: (I) Interesul copilului, instituit cu rang de principiu de Legea nr. 272/2004, presupune dreptul copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţă de familie. Dincolo de reglementarea seacă a legiuitorului, acesta trebuie să fie în primul rând un deziderat al părinţilor care, deşi nu mai au calitatea de soţi, rămân părinţii acestui copil pe întreaga perioadă a vieţii. Drept urmare, interesul superior al copilului trebuie să fie un deziderat al fiecărui părinte, părinte care trebuie să pună sănătatea, bunăstarea şi fericirea copilului său mai presus de orice neînţelegeri cu celălalt părinte şi mai presus de orice orgoliu personal. Fiinţa căreia au ales să îi dea viaţă are nevoie, mai ales la o vârstă fragedă, de prezenţa, dragostea, afecţiunea şi sprijinul fiecărui părinte, are nevoie să ştie că atât mama, cât şi tatăl sunt acolo, alături de ea, atât pentru a împărţi cu ea bucuriile vieţii de zi cu zi şi reuşitele, cât şi pentru a o susţine atunci când ea are probleme. Timpul lor liber ar trebui să fie dedicat copilului, şi nu luptelor personale şi orgoliilor, şi nu ar trebui să uite că acest timp petrecut în aceste condiţii o privează pe minoră de prezenţa lor, de atenţia lor. Un copil ai cărui părinţi au divorţat este oricum un copil cu o sensibilitate deosebită şi are nevoie de o lungă perioadă de timp pentru a se adapta acestei noi situaţii, adaptare care poate să nu se producă niciodată dacă părinţii înţeleg să declanşeze un război în care copilul este prins la mijloc şi constituie arma fiecăruia. Un copil prins însă în „lupta” părinţilor este un copil cu un suflet „împărţit” între dragostea faţă de mamă şi dragostea faţă de tată, între naturaleţea acţiunilor şi frazelor copilăreşti şi teama de a nu spune unuia ceva care l-ar putea supăra pe acesta sau pe celălalt. Orice litigiu al părinţilor, orice stare conflictuală a acestora are consecinţe asupra psihicului lor şi se răsfrânge şi asupra copilului care, cu siguranţă, înţelege şi simte această stare conflictuală. Adultul care va deveni depinde de modul în care va creşte copilul, iar creşterea şi educaţia copilului este sarcina părinţilor săi, atât a mamei, cât şi a tatălui, atât din punct de vedere legal, cât şi, dar mai ales, moral. Este obligaţia mamei şi a tatălui să dea dovadă de înţelepciunea necesară pentru ca în fiecare clipă a vieţii ei, minora să simtă că se poate baza pe dragostea, afecţiunea şi sprijinul, deopotrivă, a mamei şi a tatălui, chiar dacă, pe viitor, foştii soţi vor avea alţi parteneri. Este datoria tatălui şi a mamei să depună toate eforturile şi să-şi învingă toate orgoliile pentru ca minora să înţeleagă că aceştia au divorţat numai unul de altul, nu şi de ea, copilul lor. Şi, în final, ţine de înţelepciunea ambilor ca interesul superior al copilului să nu fie doar o normă edictată de legiuitor sau un principiu pe care îl aplică o instanţă de judecată în soluţionarea situaţiilor litigioase, ci principiul care le călăuzeşte viaţa în creşterea copilului. Adultul sănătos şi fericit de mâine este condiţionat de copilul sănătos şi fericit de azi, iar în această privinţă, părinţii acestui copil trebuie să facă tot ce le stă în putere pentru a asigura sănătatea şi fericirea acestui copil, comunicarea dintre ei, în mod direct, fiind primul pas. (II) O instanţă de judecată nu are competenţa de a stabili în sarcina unui psiholog obiectivele terapiei, singurul scop pe care specialistul trebuie să îl urmărească fiind cel de reechilibrare emoţională a minorei şi de îmbunătăţire a raporturilor dintre copil şi fiecare părinte al său astfel cum va considera că este necesar să procedeze, identificând cauzele şi metodele ce asigură succesul la nivelul unor indivizi determinaţi [Jud. Cluj-Napoca, s. civ., sent. civ. nr. 4636/2021, disponibilă (Online) la adresa www.rolii.ro, trimisă, în rezumat, de BOGDAN DUMITRU MOLOMAN.

  • Issue Year: 2022
  • Issue No: 1
  • Page Range: 496-502
  • Page Count: 7
  • Language: Romanian
Toggle Accessibility Mode