Arbitrajul maritim şi ordinea de drept
The Maritime arbitrage and the rule of law (SUA)

Summary/Abstract: Soluţionarea conflictelor oficializează un mod principial de luare a deciziilor care poate fi răspândit în cadrul comunităţii. Arbitrajul este un mod de Soluţionare Alternativă a Disputelor („ADR”), fiind unul definitiv şi irevocabil. Arbitrajul este procesul prin care un diferend între părţi, apărut cu privire la drepturile lor reciproce, este judecat şi se pronunţă o sentinţă obligatorie prin aplicarea legii de către un tribunal arbitral şi nu de către o instanţă judecătorească. „Arbitrajul este o chestiune de consimţământ şi nu de coerciţie, iar părţile sunt libere să stabilească termenii arbitrajului după cum consideră potrivit”. „Mai mult, arbitrajul îmbunătăţeşte accesul la justiţie permiţând părţilor să ridice pretenţii pe care nu le-ar fi putut ridica în instanţa judecătorească. Nu este costisitor să se apeleze la arbitrajul privat înainte de a se apela la sistemul public de justiţie. În unele arbitraje, datând de pe vremea Oxyryncus Papyri din anul 427 e.n., negustorii acceptau cu entuziasm deciziile altor negustori cu cunoştinţe şi experienţă în domeniul respectiv. Aşadar, arbitrajul a funcţionat de-a lungul istoriei ca un mecanism independent de soluţionare a disputelor. În timpul Revoluţiei Franceze, arbitrajul a fost considerat a fi modalitatea naturală de a rezolva disputele şi de a face dreptate; instanţele statului ar trebui să fie doar un sistem subsidiar. Revoluţia Franceză nu numai că a luat în considerare ideea extinderii arbitrajului, ci chiar excluderea judecătorilor profesionişti.

• Details
• Contents