Naturalizarea lui C. Dobrogeanu Gherea
Naturalizarea lui C. Dobrogeanu Gherea

Summary/Abstract: Gherea a imigrat în România în 1875, când avea 20 de ani, venind din Rusia. Acolo, mai exact la Harkov, activase în cercurile narodniciste, ceea ce i atrăsese prigoana din partea autorităţilor ţariste. Acesta a fost, desigur, motivul esenţial al emigrării. După ce s a stabilit în România, poliţia secretă ţaristă a continuat să l urmărească. În 1878, a fost chiar răpit de agenţii Ohranei şi întemniţat în Rusia, la Petropavlovsk. În anul următor, a izbutit să evadeze, într un mod spectaculos, prin Oceanul Îngheţat, şi să revină pe o rută ocolitoare în România. Dar poliţia secretă rusă, prin intermediul legaţiei ruse din Bucureşti, şi a perpetuat supravegherea şi hărţuielile, dedându se chiar la provocări, în speranţa că evadatul din fortăreaţa Petropavlovsk va fi arestat şi expulzat din România. Viaţa lui Gherea în noua sa patrie nu era deloc simplă. Pe lângă insecuritatea amintită, erau obstacole culturale şi sociale care păreau de netrecut. Când s a stabilit aici, nu ştia – cum este descris într un portret literar – „nicio boabă limba românească”1 . Era, în plus, de o sărăcie lucie. A trăit iniţial din îndeletniciri umilitoare: „lucrător cu ziua şi zugrav”2 , potco var, pietrar, organizator al unei spălătorii a uniformelor militare, dar şi – cum se descria Gherea însuşi într o scrisoare – „placeur de mărfuri, comis voyageur, birtaş [...], tot afaceri care au costat o uriaşă cheltuială de forţă nervoasă şi toate terminate cu un mare crach”3 . Toate acestea au însemnat, totuşi, şi un câştig, căci ele au făcut posibilă imersiunea adâncă a lui Gherea în societatea românească, ceea ce s a soldat cu rapida sa aculturare. După doi ani de experienţe de acest tip, în 1877, scria deja în româneşte scrisori, iar din 1883 studii sociopolitice şi, după alţi doi ani, lucrări de critică literară.

• Details
• Contents