PROCESUL DE REEDUCARE ÎN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST. METODA “AIUD”
THE RE-EDUCATION PROCESS IN THE COMMUNIST CONCENTRATION UNIVERSE. THE “AIUD” METHOD

Summary/Abstract: În peisajul foarte complex al existentei regimurilor totalitare un aspect cu valoare statutara este procesul de reeducare. A reeduca în cadrul unor sisteme nedemocratice înseamna a inocula fortat informatii, credinte, atitudini conforme cu linia politica, sociala, morala adoptata de partidul atotstapânitor. Reeducarea persoanelor indezirabile este un proces complex în care nu lipsesc accentele de moralitate a momentului. Considerând credinta în democratie “religio ilicita”, regimul comunist a cautat sa-i reeduce pe oponenti, provocând “amnezia”, în urma careia sinele devine strain, detinutul este izolat, indiferent, simplu spectator inactiv în drama vietii si a istoriei. Într-o faza incipienta, totalitarismul a proclamat necesitatea epurarii societatii de elementele care, într-o faza anterioara, au constituit nucleul politic, social, moral, precum si de marginali (infractori, prostituate, someri etc.), declarându-i responsabili de dezastrul tarii, deoarece partidele extremiste au succes doar în momente de profunda instabilitate sociala, morala, economica sau de identitate. Sistemul reeducarii în închisorile românesti a cunoscut o varietate de fatete, printre care se remarca: reeducarea de la închisoarea Pitesti, un experiment de o atrocitate deosebita, bazat pe autocritica si adeziune sub presiunea torturii continue; reeducarea prin munca, prezenta în coloniile de munca existente pe întreg teritoriul tarii, din Delta Dunarii în Muntii Apuseni, si reeducarea de tip chinezesc (prin persuasiune) la Aiud. Reeducarea din închisoarea Aiud se diferentiaza de experimentul Pitesti prin renuntarea la metodele torturii fizice în scopul reeducarii si prin trecerea la metode mai putin brutale dar nu mai putin cinice, în care procesul era mai îndelungat, mizându-se pe erodarea fizica si psihica a victimelor. Acest capitol al reeducarii a încheiat procesul de distrugere a elitei românesti, chiar daca el s-a desfasurat sub semnul unei relative destinderi. Modul în care a decurs reeducarea din închisoarea Aiud dovedeste ca sistemul dorea încheierea perioadei de teroare, acest fapt fiind dovedit cu prisosinta de graba si relativa superficialitate la care s-a apelat. Pe de alta parte, regimul dorea sa arate ca nu mai avea nevoie de utilizarea fortei, realizarile sale “marete” fiind un argument imbatabil. Modelul reeducarii din Aiud a fost experimentat în U.R.S.S. si aplicat cu succes la scara nationala în China. Ecourile acestui proces s-au propagat în toata lumea comunista, în România atingând apogeul în închisoarea Aiud în perioada 1960-1964. Regimul nu a reusit sa distruga total opozitia, inoculându-i puncte de reper incompatibile cu formatia morala a acesteia si inducându-i un comportament conform cu “linia partidului”.

• Details
• Contents