Conflict negativ de competență ivit între secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal și secția I civilă, ambele din cadrul aceluiași tribunal. Litigiu având ca obiect raporturile de serviciu ale cadrelor militare
Negative conflict of jurisdiction arose between the Second Civil Section for Administrative and Fiscal Litigation and the First Civil Section, both within the same court. Dispute concerning the service relationships of military personnel

Summary/Abstract: Soluționarea litigiilor ce au ca obiect raporturile de serviciu ale cadrelor militare nu sunt de competența instanței de contencios administrativ, dar în situația concretă dedusă judecății nu se pot ignora dezlegările de drept date printr-o decizie obligatorie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a reținut că dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile art. 131 C.proc.civ., atunci necompetența instanței întâi sesizate se acoperă definitiv. Prin Decizia nr. 31/2019 a Î.C.C.J s-a reținut că „necompetența materială procesuală poate fi invocată de judecător sau de părți doar în fața primei instanțe sesizate, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, în condițiile art. 131 din Codul de procedură civilă” (Decizia nr. 31/2019, pct. 52). În cauză, acest moment a fost când judecătorul, prin dispoziția interlocutorie pronunțată la data de 04.10.2022, înainte de dezbateri, s-a declarat competent sub toate aspectele să soluționeze cererea dedusă judecății. Excepția de necompetență a fost invocată din oficiu ulterior, în timpul dezbaterilor asupra fondului cauzei, fără a se avea în vedere că invocarea excepției de necompetentă materială în soluționarea cauzei nu mai este posibilă după momentul pronunțării dispoziției interlocutorii referitoare la verificarea competenței. Astfel, competența a rămas câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată prima dată cererea. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia anterior menționată, a reținut că „în situația în care prima instanță invocă excepția necompetenței sale după momentul procesual reglementat expres în art. 131 din Codul de procedură civilă, instanța ulterior învestită își poate declina competența în favoarea primei instanțe, cu motivarea că această instanță a devenit competentă să soluționeze cauza, ca urmare a pronunțării unei încheieri interlocutorii prin care a reținut că este competentă material” (Decizia nr. 31/2019, pct. 53).

• Details
• Contents