Tratatul de la Gilău
The Treaty of Gilău

Summary/Abstract: Nach dem Tode von Johann I. Szapolyai und der Besetzung Budas durch die Osmanen wurden die verwitwete Königin, Isabella und ihr Sohn, Johann Sigismund in den östlichen Teil des Landes gewiesen. Süleiman I hat nämlich den erwähnten Teil des ehemaligen Königreichs Ungarn, Siebenbürgen der Königin als “Sanjak” vergeben, wobei das Temeschgebiet dem ebenso als Anhänger Szapolyais geltenden Peter Petrovis gegeben wurde. Im Name der Königin und ihres Sohnes wurde die Provinz vom einflussreichsten Politiker des Zeitalters, Frater Georg (Martinuzzi) als Statthalter (locumtenes) und Schatzmeister (thesaurarius) regiert. Er wollte dennoch die Spaltung des Landes nicht hinnehmen, daher sah er in den letzen zehn Jahren seines Lebens vor, auch den östlichen Teil Ungarns Ferdinand I. zu übergeben. “După moartea regelui Ioan I Zápolya şi căderea Budei, a început o nouă perioadă în istoria părţilor răsăritene ale Ungariei, o perioadă al cărei prim deceniu a fost dominat de influenţa politică a lui Frater Gheorghe Martinuzzi. În anii ’40 ai secolului al XVI-lea, s-a conturat în Transilvania o linie politică strâns legată de numele lui Martinuzzi, iar noua structură statală şi instituţională creată de acesta şi-a pus amprenta şi asupra particularităţilor Principatului autonom al Transilvaniei de mai târziu. Martinuzzi, politicianul cel mai influent al regelui Ioan, a reuşit să pună la cale pacea de la Oradea din 1538, dar chiar şi după moartea regelui Ioan şi căderea Budei, el a continuat să joace un rol important în încheierea acelor înţelegeri dintre Ferdinand I de Habsurg şi părţile răsăritene ale regatului care au încercat să refacă unitatea ţării. Prima dintre aceste tentative a fost tratatul de la Gilău, al cărei text reflectă fără drept de apel faptul că Martinuzzi trata cu”[…]

• Details
• Contents