„DONUM PRO SALUTE ANIMAE” – ANOTHER KIND OF OBLATION? Cover Image

„DONUM PRO SALUTE ANIMAE” – UN ALT TIP DE OBLATIE?
„DONUM PRO SALUTE ANIMAE” – ANOTHER KIND OF OBLATION?

Author(s): Mária Lupescu Makó
Subject(s): History
Published by: Studia Universitatis Babes-Bolyai

Summary/Abstract: Donatiile pentru mântuirea sufletului au cunoscut de-a lungul timpului o evolutie semnificativă din punctul de vedere al interpretării si al continutului. Baza teoretică a acestei institutii o găsim formulată deja la Sfântul Augustin, bazându-se la rându-i pe învătăturile evangheliei: „Fac locum Christo cum filiis tuis, accedat familiae tuae Dominus tuus, accedat ad prolem Creator tuus, accedat ad numerum filiorum frater tuus... Duos filios habes, tertium illum computa, tres habes, quartus numeretur; quintum habes, sextus dicatur; decem habes, undecimus sit. Nolo amplius dicere: unius filii tui serva locum Domino tuo. Quod enim dabis Domino tuo, et tibi proderit, et filiis tuis; quod autem male servas filiis tuis, et tibi oberit et filiis. Dabis autem portionem unam, quam unius filii deputasti.” Prin urmare, potrivit viziunii Sfântului Augustin, Cristos trebuie să fie considerat membru de familie, să-i fie dată si Lui o parte, partea ce i se dă unui membru de familie, unui copil. Lărgind cu putin efort semnificatia dată de Sfântul Augustin, am putea-o considera ca un act de adoptie al Mântuitorului. Nu întâmplător este numit acest fenomen de unii chiar adoptio Christi. „Donatia pentru Christos” în această acceptiune însemna în primul rând ajutorarea semenilor, iar în al doilea rând se adresa Bisericii. Cu toate că majoritatea donatiilor din evul mediu erau în favoarea Bisericii, dacă analizăm concret materialul documentar ce ne stă la dispozitie, vom observa că între cele două tipuri de donatii nu există diferente majore de fond. Si asta, pentru că pomana destinată nevoiasilor nu era dată individual fiecăruia, ci global Bisericii, care urma să o distribuie săracilor. Această modalitate de administrare a donatiilor destinate săracilor de către Biserică a fost atât de firească în perioada medievală, încât nici nu s-a pus problema creării unei institutii de sine stătătoare care să administreze acest tip de donatie. Biserica oricum considera că una dintre obligatiile sale de bază este îngrijirea săracilor.

  • Issue Year: 51/2006
  • Issue No: 2
  • Page Range: 167-181
  • Page Count: 15
  • Language: Romanian
Toggle Accessibility Mode