10 februarie 1960: “Mi-a spus că noi îi lăsăm pradă sioniştilor şi noi ne târâm în coada sioniştilor şi nu facem nimic”
“He told me: we let them fall prey to the Zionists, while we walk in the footsteps of the Zionists and do nothing”

Summary/Abstract: In Romanian with English translation Documentul pe care îl oferim publicării are o însemnătate cu totul aparte din perspectivă istorică. Mai întâi, pentru că evidenţiază laboratorul decizional la „vârf” în România comunistă dintr-un unghi inedit. Anume, atingerea consensului prin supunerea „recalcitrantului” la o critică nimicitoare şi obligarea sa la „aliniere”. De observat că sfidarea consensului este facută într-un anume fel, practic prin manevre de culise prealabile care să asigure evitarea unei pedepse faţă de „ieşirea din rânduri”, dar să aducă la cunoştinţa liderului această opoziţie. Iar ea trebuie să fie amplu motivată, inclusiv prin invocarea unei „sarcini de partid” (în cazul de faţă responsabilitatea pentru problematica naţională a „învinuitului”), fie şi colaterală subiectului. Altminteri, desigur, învinuirile de „sciziune” sau „fracţionism” sau „abatere de la linia partidului” s-ar fi acumulat pe capul „vinovatului”. Aşadar, avem sub ochi o mostră a „centralismuluii democratic” în ce priveşte procesul de dezbatere şi de asumare a deciziei (deja hotărâtă la nivelul „Conducatorului”).

• Details
• Contents