ÖKUMENISCHE OFFENHEIT IM ÖSTERREICH DES 20. JAHRHUNDERTS: EINE AUSWIRKUNG INSBESONDERE DER KIRCHENGEMEINDEN VON BYZANTINISCHER TRADITION IN DER HABSBU
ECUMENICAL OPENNESS IN THE AUSTRIA 20. CENTURY: AN EFFECT IN PARTICULAR THE CHURCH MUNICIPALITIES OF BYZANTINE TRADITION IN THE HABSBURG MONARCHY

Summary/Abstract: Sinceritate ecumenică în Austria în secolul XX. O mijlocire privind comunităţile de tradiţie bizantină din monarhia habsburgică. În ultimul sfert al secolului XX în Austria a domnit un climat de bună înţelegere (în raport cu alte state din Europa) între Biserica catolică (dominantă) şi numeroase confesiuni. La baza acestui climat a stat şi stă moştenirea habsburgică. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX în monarhia habsburgică trăiau laolaltă mai multe etnii mari (germani, cehi, slovaci, sloveni, unguri, sârbi, români, saşi), convieţuiau numeroase Biserici etnice, unele chiar în mai multe limbi naţionale (e.g. Biserica ortodoxă ucraineană, slovacă, cehă, slovenă, sârbă etc.). Împăraţii habsburgi au dus (mai ales începând cu împăratul Iosif al II-lea) o politică de toleranţă confesională. Aceasta s-a întâmplat după ce, începând cu anul 1683 statul austriac s-a întins spre est şi sud-est, alungând aproape de tot pe turci din Europa. În prima fază a reorganizării acestor teritorii, politica religioasă a fost în general procatolică. Dar mitropolitul ortodox a primit încă din 1690 privilegii imperiale şi jurisdicţia peste toţi ortodocşii din imperiu. În acelaşi timp, împăraţii au promovat unirea unor ortodocşi cu Roma pentru a întări Biserica catolică. Promotorul acestei politici a fost împăratul Leopold I (cel sfânt). Unirea cu Biserica Romei s-a făcut în etape (armenii, românii, slovacii, ungurii, slovenii). La 1773, împărăteasa Maria Terezia a lansat denominaţiunea greco-catolic şi a organizat pentru uniţi instituţii de învăţământ, tipografii etc. Fiul ei a dat edictul de toleranţă care a asigurat structurile naţionale pentru aceste Biserici. La 1843 au început tratativele între Imperiu şi Sfântul scaun pentru semnarea concordatului care a asigurat (după 1853) un statut mai bun episcopiilor unite şi apoi şi episcopiilor ortodoxe.

• Details
• Contents