DIE ARMENIER POLENS UND UNGARNS DES 17. JAHRHUNDERTS IN GLEICHZEITIGER COMMUNIO MIT ROM UND MIT ECMIADZIN
THE ARMENIANS OF POLAND AND HUNGARY 17. CENTURY IN CONCURRENT COMMUNION WITH THE CHURCH OF ROME AND THE CHURCH PATRIARCHAL ARMENIAN

Summary/Abstract: Armenii din Polonia şi Ungaria în secolul a XVII-lea în concomitentă comuniune cu Biserica Romei şi Biserica patriarhală armeană. În cursul marii lor migrări din Caucaz spre Europa, grupuri mari de armeni s-au aşezat în Moldova, Polonia, apoi Ungaria superioară şi Transilvania. Din punct de vedere canonic, ei aparţineau de Patriarhia armeană (Ecmiadzin). Departe însă de această patriarhie, aceste Biserici şi-au salvat existenţa (ca biserici bizantine) prin unirea cu Biserica Romei. Unirea Bisericii armenilor din Polonia este un exemplu în acest sens. În Polonia şi Ungaria superioară (Polonia includea şi părţile de nord-vest şi vest ale Ucrainei de astăzi) erau sub puternica presiune a Reformei. Acesta a fost motivul principal pentru care s-au orientat spre unirea cu Biserica Romei în spiritul conciliului de la Ferrara-Florenţa (1439). Primul episcop armean este atestat documentar la Lemberg-Lvov prin 1564. El depindea canonic de catolicos-ul din Sis (Cilicia). Tratativele pentru unire au durat mult. Ea s-a realizat sub episcopul Nicola Torosowicz în anii 1663-1664. Grupul de armeni din Moldova care a emigrat în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XVII-lea este atestat documentar la 1672. Ei erau dependenţi de episcopia de Lemberg. În anul 1690 papa Alexandru al VII-lea a numit un vicar apostolic cu sediul la Armenopolis-Gherla. Din cauza situaţiei grele a catolicilor în principatul calvin transilvan (stat eminamente calvin) vicarul armean a jucat, până la ocupaţia austriacă, rolul de episcop pentru toţi catolicii din Transilvania. El a avut un rol în procesul de unire a Bisericii româneşti cu Biserica Romei.

• Details
• Contents