SECULARIZAREA, DECRESTINAREA, LAICIZAREA ÎN DEZBATERILE ISTORIOGRAFIEI
SECULARIZATION, DECHRISTIANISATION, SECULARIZATION IN THE HISTORIOGRAPHICAL DEBATE

Summary/Abstract: Secularizarea a fost, până acum o jumătate de secol, un trist subiect teologic, care a câştigat cu greu o legitimitate stiinţifică si universitară din cauza păguboaselor prejudecăţi în legătură cu istoria religioasă. Consemnarea îndelungată a religiei ca un fapt specific a întârziat si îngreunat multă vreme o tratare istoriografică serioasă, consistentă si neideologizată a acestuia. Istoriografia europeană s-a încrâncenat consecvent pe poziţiile unei tradiţii laice, astfel că religia a fost expediată ca o chestiune “depăsită,” care se ocupă de absolut, un reper situat în afara contingenţelor istorice si culturale, în contrast cu tentaţiile modernităţii, fascinate de secular. Dar, în condiţiile marilor confruntări contemporane, care au la bază concepţii diferite despre religie, democraţie, identităţi, mondializare etc, orice reflecţie asupra secularizării, decrestinării sau laicizării nu este numai de actualitate, ci reprezintă o necesitate în înţelegerea paradoxurilor lumii de azi! Înţelegerea profundă a unor tensiuni contemporane, latente sau violente, pretinde analize mai profunde decât evenimentele spectaculare sau decât ideile la modă pe care le preferă imperiul mediatic, dar si lumea intelectuală si universitară. Pentru a înţelege astăzi de ce religiozitatea lumii contemporane nu mai este autentic crestină (desi se pomeneste de o revenire a religiosului!) trebuie pornit de la faptul că la frontierele dintre civilizaţia medievală si modernă balansul a înclinat dinspre Cerul divin spre valorile si priorităţile mundane. Răsturnarea înţelegerii ierarhice a legăturii dintre uman si divin a fost cea care a generat direct cele trei mari transformări specifice modernităţii: transformarea modului de gândire, a legăturii în societate, a cadrului activităţilor sociale, culturale si politice.

• Details
• Contents