Consideraţii cu privire la normele de competenţă cuprinse în Noul Cod de procedură civilă. Competenţa materială
Considerations regarding the competence of the courts of law in the new civil code. Material jurisdiction

Summary/Abstract: Reglementarea competenţei materiale în Noul Cod de procedură civilă se întemeiază pe următoarele soluţii de principiu: a) judecătoria va fi competentă să judece cauzele de valoare mică şi/sau de complexitate redusă, dar de o mare frecvenţă în practică; b) tribunalul va deveni instanţă cu plenitudine de competenţă pentru judecata în primă instanţă, în materie civilă, fiind menţinută plenitudinea de competenţă a acestei instanţe în alte materii specializate precum contenciosul administrativ şi fiscal, proprietatea intelectuală, litigiile de muncă şi asigurări sociale; c) curtea de apel va judeca în principal apelurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă, redevenind astfel instanţa de apel de drept comun; în condiţiile în care multe hotărâri pronunţate în apel vor fi definitive, rolul jurisprudenţial al apelului va fi foarte însemnat; d) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va deveni instanţă de recurs de drept comun, astfel încât să îşi îndeplinească rolul constituţional de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii la nivel naţional; există însă numeroase excepţii de la această regulă, menite să prevină supraaglomerarea instanţei supreme; e) au fost introduse prevederi care să asigure o modalitate unitară de a evalua obiectul cererii, astfel încât stabilirea competenţei după valoare să capete o soluţionare raţională şi consecventă. Se preconizează astfel o reglementare mai raţională a competenţei materiale şi, în strânsă legătură cu aceasta, a sistemului căilor de atac, care corespunde atât tradiţiilor antebelice, cât şi soluţiilor din dreptul comparat european. În acest sens, apelul redevine în mod real o cale ordinară de atac, aptă de a fi exercitată, în principiu, împotriva tuturor hotărârilor primei instanţe, asigurând astfel dublul grad de jurisdicţie în fond. În cazul recursului, se restabileşte legătura necesară dintre funcţia recursului, de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele de fond, şi competenţa de soluţionare a acestei căi de atac, care va reveni, în regulă generală, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În contextul intrării în vigoare apropiate a Noului Cod civil, la 1.10.2011, Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a NCC a adus modificări Legii de organizare judiciară şi a instituit totodată norme tranzitorii, care prevăd, în esenţă, transformarea secţiilor comerciale existente în secţii civile, ori unificarea cu secţiile civile existente, precum şi transformarea tribunalelor comerciale în tribunale specializate sau, după caz, în secţii civile în cadrul tribunalelor de drept comun. Aceste norme anticipează intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, care, în conformitate cu concepţia monistă asupra dreptului privat, adoptată de Noul Cod civil, reglementează în mod unitar competenţa de soluţionare a cauzelor civile (în sens larg), indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti. Legea prevede însă expres posibilitatea

• Details
• Contents