Proză
Prose

Summary/Abstract: short story: “Probabil, nu există fi inţă omenească – nici chiar cea cu ţeava armei la tâmplă sau cu ştreangul de gât, fi inţă afl ată, adică, în preclipa fatalităţii desprinderii de viaţa sa, de viaţa lumii, – care şi-ar putea imagina, virtual, sau şi-ar putea supune, real, că Dumnezeu nu ar mai iubi-o, nu ar mai avea grijă de ea, că ar fi uitat-o defi nitiv. Să creadă şi să-şi spună că Dumnezeu nu mai are nevoie de ea, fi inţa, persoana respectivă. Însă şi „a nu avea în pază”, „a nu mai avea nevoie” e puţin spus, în comparaţie cu – ar crede omul foarte necăjit – că Dumnezeu pur şi simplu îl... urăşte! Nu, nu, sigur că Atoatecreatorul nu-şi poate urî copilul, creatura... Cam acesta ar fi fost şi subtextul consolatoarei binecuvântări – parcă aşa ceva ar fi putut să fi e – a bătrâiorului boschetar, care şontâcăia pe peronul Gării de Nord şi se adresa, în general, tuturor celor afl aţi pe bănci sau la uşa vagoanelor, celor care îşi cărau bagajele sau deja priveau de la geamurile rapidului, acceleratului sau personalului ce aşteptau ora plecării: – Dumnezeu vă iubeşte şi vă are în pază! vorbea el către noi, călătorii, în general, sau în particular, oprindu-se în faţa vreunei tinere sau unui tânăr din cei ce stăteau pe una din băncile pe jumătate ocupată de bagaje”[…]

• Details
• Contents