KARL ZIEGLER (1866 ARKEDEN/ARCHITA – 1945 KÖNIGSBERG/ SEIT 1946 KALININGRAD), EIN IN VERGESSENHEIT GERATENER BILDENDER KÜNSTLER AUS SIEBENBÜRGEN
KARL ZIEGLER (1866–1945), A FORGOTTEN TRANSILVANIAN ARTIST

Summary/Abstract: Karl Ziegler (1866–1945), un artist plastic transilvănean uitat. Karl Ziegler (1866–1945) s-a născut la Sighişoara şi a copilărit la Archita, unde tatăl lui a fost din 1877 preot luteran. Tânărul a urmat liceul la Sighişoara, unde l-a avut ca profesor de desen pe Ludwig Schuller, venit din Carintia, care, alături de Carl Dörschlag, a avut mari merite în modernizarea învăţământului plastic din mediul german din Transilvania. În spiritul istorismului, episcopul luteran Georg Daniel Teutsch (care era totodată şi istoric) îşi dorea realizarea unor tablouri care să ilustreze momente importante din istoria saşilor. Sperând că tânărul Karl Ziegler va deveni artistul capabil a-i îndeplini dorinţa, biserica i-a acordat o bursă, care i-a permis să studieze patru ani la Academia de Artă din Berlin. Spre deosebire de realismul practicat la München, Berlinul cultiva istorismul şi neoclasicismul, stiluri însuşite de Ziegler. După absolvire, tânărul transilvănean a lucrat la Budapesta, la panorama lui Arpád Feszty, iar apoi a beneficiat pe durata a doi ani de o bursă care i-a permis să lucreze în clasa de măiestrie a profesorului Anton von Werner. Deşi în timpul studenţiei pictase câteva tablouri cu tematică istorică, nu a continuat pe această direcţie, iar după moartea episcopului Georg Daniel Teutsch, în 1893, valul istorist trecuse. Din 1897, Ziegler, care între timp obţinuse şi titlul de profesor, a avut un atelier propriu în centrul Berlinului, axându-se în special pe realizarea de portrete de doamne din înalta societate. Lucrările sale au participat la numeroase expoziţii la Berlin, Veneţia, Paris, iar mai târziu peste Ocean, la Saint Louis şi Pittsburgh, unde au obţinut numeroase premii. În 1904, Ziegler a acceptat postul de profesor şi muzeograf la nou înfiinţatul muzeu „Kaiser-Friedrich” din Posen (Poznan). Până la izbucnirea Primului Război Mondial a revenit adesea în patrie, participând la expoziţiile colective în Sibiu (1887, 1888, 1889, 1890, 1905), executând portrete la comandă şi pictând la Archita. După Primului Război Mondial, în urma pierderii regiunii Posen de către Germania, s-a stabilit temporar lângă Wannsee, iar în 1921 a acceptat postul de profesor la Academia de Artă din Königsberg (din 1946 Kaliningrad). În toamna anului 1926 s-a aflat la Mediaş, unde a executat portrete, iar la Braşov s-a organizat o expoziţie cu desene şi schiţe ale artistului (neautorizată de acesta), criticată de Heinrich Zillich, redactorul revistei „Klingsor”. După această dată nu a mai venit „acasă”. Împlinirea vârstei de 70 de ani, în 1936, a constituit pentru presa germană din Transilvania ultimul prilej de a-şi mai aduce aminte de cel care, cândva, fusese o mare speranţă.

• Details
• Contents