ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR ROMÂNESC, DUPĂ ADERAREA ROMÂNIEI LA U.E.
ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR ROMÂNESC, DUPĂ ADERAREA ROMÂNIEI LA U.E.

Summary/Abstract: Societatea contemporană se confruntă cu o acerbă concurenţă prezentă în toate planurile existenţiale,concurenţă care se regăseşte şi în rândul instituţiilor de învăţământ ,atât la cel mediu (sau liceal),cât şi la învăţământul superior.În perioada recentă s-a observat în multe instituţii de învăţământ superior o deconectare de la realitatea pieţei, în sensul că multe din specializările necesare în lumea modernă nu sunt implementate în procesul de învăţământ.Cu data de 01.01.2007,România este „de facto şi de jure” membră a Uniunii Europene,bucurându-se de drepturile şi libertăţile garantate de aquis-ul comunitar,dintre care amintim : dreptul la liberă circulaţie a cetăţenilor români,dreptul la muncă,la şcolarizare ,dreptul la reşedinţă în străinătate etc.Acest lucru a creat anumite dezechilibre şi a determinat anumite dispariţii ale unor specializări sau discipline ,datorate bogatei oferte naţionale cât şi a celei internaţionale,cu precădere celei oferite de statele U.E.Există discrepanţe privind distribuţia teritorială a unităţilor şi instituţiilor de învăţământ precum şi în oferta educaţională ,pe domenii şi specializări. Pe de altă parte, anumite specializări „clasice”, care sunt predate de zeci de ani în unele cazuri nu mai au căutare pe piaţa începutului de secol XXI. Acest lucru crează dezechilibre, fiind cât se poate de nociv atât pentru mediul de afaceri cât şi pentru mediul universitar. Astfel, mediul de afaceri nu are o sursă de specialişti în domeniile de care are nevoie, iar potenţiali studenţi se îndepărtează de mediul academic local tocmai din cauza lipsei prospectelor de angajare odată terminată o specializare care nu are căutare.Din acest motiv se impune tocmai o colaborare între mediul academic, societatea civilă şi mediul de afaceri, reprezentat prin patronate. Astfel, patronatele pot propune anumite specializări şi direcţii de dezvoltare a curriculei academice în funcţie de nevoile realităţii economice din acel moment, precum şi în funcţie de planurile de91dezvoltare implementate pe termen mediu şi lung. Societatea civilă poate contruibui cu un feedback eficient asupra modului în care absolvenţii mediului academic îşi găsesc locuri de muncă şi modul în care cunoştinţele dobândite în mediul academic îi ajută sau nu în mediul real.

• Details
• Contents