Drumul spre Iad. Evreii din România de la emancipare la Holocaust.
The Road to Hell. The Jews from Romania from Emancipation to Holocaust

Summary/Abstract: Studiul structurează evoluția comunității evreiești din România în anii pre mergători Holocaustului din perspectiva a două atitudini care au marcat decisiv percepția publică asupra evreilor în perioada interbelică: antisemitismul și legionarismul. Relația dintre identitatea evreiască, antisemitism și legionarism este cercetată pe câteva paliere de analiză. Un prim palier este orientat spre analiza romanului De două mii de ani… de Mihail Sebastian și a Prefeței scrise de Nae Ionescu, pentru a pentru a înțelege felul cum comuni- tatea evreiască — prin cazul exemplar al lui Sebastian — și-a construit propriul discurs identitar într-o perioadă în care antisemitismul devenea dominant în discursul public. Un al doilea palier al cercetării este direcționat spre analiza originilor intelectuale ale anti semitismului în raport cu paradigma statului național. Prestigiul cultural al intelectualilor reprezentativi ai secolului XIX, dintre care se detașează Mihai Eminescu, a fost folosit ca sursă de legitimare pentru a justifica ultranaționalismul și antisemitismul care au susținut apariția și evoluția legionarismului. În acest sens, ideologii legionarismului au stabilit o linie de continuitate între propriile convingeri antisemite și ideile promovate de fondatorii antisemitismului românesc, pentru a scoate în evidență faptul că legionarii sunt reprezen- tanții genuini ai poporului român. Al treilea palier al cercetării investighează istoria intelec- tuală a legionarismului privit ca mișcare palingenezică centrată pe crearea „omului nou“ considerat chintesență a românității. Pe lângă teme și motive specifice teologiei ortodoxe, pe care le-a integrat în propria doctrină, legionarismul își are sursele intelectuale în discursul palingenezic al naționalismului romantic și al mesianismului istoric din prima jumătate a secolului XIX. Literatura apologetică legionară se intersectează cu textele „tinerei generații“, în proiectul comun al unei noi spiritualități, al regenerării naționale, al căutării autenticității. Intelectualii marcanți ai „tinerei generații“ s-au regăsit în fervoarea legionară, ceea ce le-a justificat critica societății românești interbelice, revoluția spirituală și regenerarea prin distrugere, antisemitismul, alimentând o ideologie a excluderii și a urii, care a făcut posibil totalitarismul de dreapta, autoritarismul antonescian, pogromurile și Holocaustul. Analiza resorturilor și implicațiilor care au stat la baza relației simbiotice dintre activismul politic al Mișcării Legionare și manifestările culturale ale „tinerei generații“ raportate la comunitatea evreiască reprezintă în ultimă instanță miza acestei cercetări.

• Details
• Contents