Noua paradigmă a capitalismului artistic: între business artist și superstar
The New Paradigm of Artistic Capitalism: between Business Artist and Superstar

Summary/Abstract: În societatea contemporană a capitalismului post-fordist, dimensiunea estetică se infiltrează în toate sferele de existență și activitate. Diferențele dintre sfera economică și cea estetică se estompează, similar cu cele dintre divertisment și cultură, dintre cultură de masă și cultură înaltă, dintre modă și artă, dând naștere unor forme hibrid specifice economiei hipermodernității. Acest studiu urmărește problematizarea apariției atât a acestor noi forme hibrid de artă, pornind de la istoria artei secolului XX, cât și a unui nou model de artist, „artistul bussiness”. Folosind teoria capitalismului artistic a lui Lipovetsky și Serroy, teoria instituțională a artei (Danto, Dickie) și teoria sfârșitului artei (Danto), precum și „teoria artei în stare gazoasă” a lui Michaud, vom identifica o serie de practici și producții artistice aflate la întâlnirea dintre cultura înaltă și cultura de masă, problematizându-se posibilitatea de catalogare a acestora ca aparținând „lumii artei” pe fondul democratizării artistic.In contemporary Post-Fordist society, the aesthetic dimension permeates all the spheres of existence and activity. The differences between the economic and aesthetic spheres become blurred, as the ones between entertainment and culture, high culture and mass culture and fashion and art, creating hybrid forms that are specific to the hypermodernist economy. This study questions the context in which these hybrids forms emerge – that of the art history of the 20th century – as well as the emerging of a new artist type, the business artist. Using the artistic capitalism theory of Lipovetski and Serroy, the institutional theory of art (Danto, Dickie) and the end of art theory (Danto),as well as “l’art á l’état gazeux” theory of Michaud, we identify a series of artistic practicies situated at the border of high art and mass culture while questioning the possibility of identifying them as part of ”the artworld”, within the democratization of art paradigm.

• Details
• Contents