„Duhul” vechilor chinonice
The “spirit” of the old communion chants

Summary/Abstract: Muzica psaltică reprezintă rugăciunea cântată a Bisericii Ortodoxe pe care ne-au lăsat-o ca moștenire spirituală sfinții imnografi și melurgi ai lumii creștine, încă din primele secole. Această muzică are o funcționalitate precisă și anume cea de a potența starea de rugăciune și de a-l ridica pe om mai aproape de Dumnezeu. Sfânta Liturghie, centrul mistic și punctul de referință al întregii vieți a omului reprezintă întâlnirea și unirea tainică a omului cu Hristos, iar momentul acestei întâlniri este cufundat într-o atmosferă de meditație și introvertire conferite de cântările largi, lente, cu multe vocalize, numite chinonice. Este momentul de maximă așezare și pregătire sufletească. Compozitorii din veacurile îndepărtate au reușit să surprindă atât prin tehnicile componistice, dar mai ales printr-o stare lăuntrică de har acest efect de meditație în chinonicele lor. Observăm însă, începând cu secolul al XIX-lea, două fenomene: pe de o parte, noii compozitori nu mai reușesc să atingă în cântările lor același ethos ca al celor din vechime, iar pe de altă parte, în spațiul românesc (mai ales începând cu Ioan Popescu-Pasărea), gusturile muzicale ale vremurilor fac să se renunțe complet la aceste cântări largi ce vor fi înlocuite cu piese mult mai simple, de multe ori chiar armonizate. Prezentul studiu are un întreit scop: în primul rând, se reafirmă rolul fundamental al chinonicului în cadrul sfintei liturghii, prin argumente care subliniază vechimea acestei practici, dar și păstrarea ei în alte spații ortodoxe (precum Muntele Athos sau Grecia). În al doilea rând, este semnalată apariția, la începutul anului viitor, a primei colecții românești de chinonice semnate de compozitori bizantini și postbizantini (secolele XIII-XIX). În al treilea rând, dorim să arătăm faptul că aceste cântări vechi au un ethos aparte, ele reprezintă arhetipuri melodice dar și estetice și prin excelență, adevăratul clasicism al melosului bizantin.

• Details
• Contents