DIPLOMAȚIA APĂRĂRII NU ESTE ÎNTOTDEAUNA DIPLOMAȚIE: O ANALIZĂ A UNEI CORELAȚII CONCEPTUALE PARȚIAL ERONATE
DEFENCE DIPLOMACY IS NOT ALWAYS DIPLOMACY: AN INQUIRY INTO A PARTLY MISLEADING CONCEPTUAL CORRELATION

Summary/Abstract: Presupoziția că diplomația apărării este o formă de diplomație pare să rezulte în mod firesc din structura compusă a acestui termen, însă această lucrare pune sub semnul întrebării corectitudinea unei astfel de ipoteze și dezvoltă un argument împotriva ei, prin punerea în contrast a conceptului de diplomație cu conceptul de diplomație a apărării.În acest scop, sensul termenului diplomație este analizat pe baza distincției dintre două perspective asupra acestuia, ce se fundamentează pe criteriul apelului la puterea militară ca factor coercitiv. Această analiză face posibilă identificarea legăturilor dintre diplomație și negocierile pentru stabilirea și menținerea unei alianțe militare și oferă o justificare pentru introducerea instrumentelor duale ca o nouă categorie de instrumente ale politicii externe.Sensul termenului diplomație a apărării este, apoi, analizat în relație cu obiectivele activităților pe care acesta le desemnează și care pot urma o logică de tip realpolitik sau dimpotrivă, se pot situa în afara ei; existența celor două dimensiuni ale diplomației apărării este utilizată pentru definirea diplomației apărării ca purtare a unor negocieri cu privire la probleme de natură militară ce fac obiectul unor acorduri internaționale.Ca rezultat al unei comparații realizate la nivel conceptual între diplomație și diplomația apărării, lucrarea concluzionează că diplomația apărării este diplomație numai dacă aceasta din urmă este definită ca incluzând apelul la puterea militară ca factor coercitiv și că diplomația apărării nu este preponderent diplomație, ci un instrument dual al politicii externe, atunci când diplomația este definită ca excluzând apelul la puterea militară în calitate de factor coercitiv.

• Details
• Contents