DIN CONCEDIU, DE UNDEVA DE LÂNGĂ TINE...
FROM VACATION,FROM SOMEWHERE NEAR YOU

Summary/Abstract: Aş vrea să-ţi spun acum de catedrala din Melk, care nu seamănă deloc, dar absolut deloc cu ce-mi imaginasem eu atunci când am citit Numele trandafirului (filmul nu l-am văzut). În primul rând, pentru că e într-un peisaj cu dealuri joase; undeva, în dreapta autostrăzii care duce spre Salzburg, pe un colnic verde ca-n reclame (oare au colnic în Austria sau ăsta o fi apanajul exclusiv al doinelor noastre de cătănie?), cu o coamă de pădure în spate. Lungă şi albă ca un vierme, într-adevăr imensă, de o imensitate (pe orizontală, mai ales, pentru că e atât de lungă încât nu mai realizezi cât e de înaltă) care copleşeşte imaginaţia, o face să se ascundă într-un colţ şi să se bosumfle. Mi-ar fi plăcut să putem opri, pentru că voiam să-mi dau seama dacă e atât de anti-gotică pe cât îmi părea văzută din maşină – curios lucru, dacă pe ea nu mi-am închipuit-o aşa, ceea ce vedeam era imaginea „fidelă” a Mafrei, Mafra lui Saramago.

• Details
• Contents