PEDAGOGIA VOCALĂ LA GRANIȚA DINTRE SECOLUL XX ȘI SECOLUL XXI
PEDAGOGIA VOCALĂ LA GRANIȚA DINTRE SECOLUL XX ȘI SECOLUL XXI

Summary/Abstract: Tendinţa actuală a pedagogiei vocale este aşezarea principiilor tehnicii vocale pe baze ştiinţifice, pentru a contracara dimensiunea empirică a cântului, ce a generat „mituri” iraţionale, fără legătură cu realitatea anatomo-fiziologică a cântăreţului şi cu mecanismele funcţionale ale cântului. Chiar şi cercetarea ştiinţifică este restrictivă, într-un anume sens, întrucât, deşi defineşte şi explică fiecare acţiune şi mecanism în parte, nu ajută subiectul să controleze global toate elementele, fără a exacerba unul dintre acestea şi a dezechilibra ansamblul. In extremis, ştiinţa cântului rezidă tocmai în capacitatea cântăreţului de a păstra un echilibru perfect între părţile componente ale ansamblului (vocea, ca instrument muzical, este un ansamblu modular). Vocea cântată trebuie înţeleasă ca fiind un instrument muzical integrat în corpul cântăreţului, coordonat mental pe baza unor reflexe înnăscute, cu ajutorul unor deprinderi dobândite prin studiu, până când se ajunge la o identificare totală între minte şi corp, între gând şi cânt.

• Details
• Contents