“MYRRHA ET AROMATIBUS PRETIOSISSIMIS”. THE USE OF AROMATICS IN ROMAN DOBRUDJA (SECOND-SIXTH CENTURIES AD)
„MYRRHA ET AROMATIBUS PRETIOSISSIMIS”. UTILIZAREA AROMATICELOR ÎN DOBROGEA ROMANĂ (SECOLELE II-VI P. CHR.)

Summary/Abstract: În spaţiul cuprins între Dunăre şi Marea Neagră, cunoscut în Antichitate ca Scythia Minor, substanţele aromate, cum erau tămâia şi smirna, au fost nelipsite din sacrificiile religioase organizate în cinstea zeilor tradiţionali romani. Arderea tămâii contribuia la intensificarea experienţelor senzoriale şi uşura efectul mnemonic al ritualurilor religioase. În ceea ce priveşte smirna, aceasta era o răşină aromatică folosită cu predilecţie în scopuri funerare, aşa cum aflăm din „Viaţa şi suferinţele Sfinţilor martiri Epictet şi Astion”, eveniment petrecut în jurul anului 290 p. Chr. Originare din Arabia, Etiopia şi Somalia, acestea erau bunuri ce străbăteau distanţe mari, iar oraşul Tomis se situa la capătul unei mari linii de comerţ. Astfel, în secolele V-VI p. Chr., pentru necesităţile liturgice mitropolia Tomisului era nevoită să importe răşini vegetale şi aromatice din diverse centre orientale ale Imperiului. Nu este exclus ca preţioasele răşini să fi fost comercializate de către Patriarhia Alexandriei, care, de obicei, deținea monopolul unor asemenea produse. Răşinile şi aromatele aduse din Orient pătrundeau şi în teritoriile nord-pontice prin intermediul porturilor de la Marea Neagră ori Dunărea de Jos. Pe tot parcursul Antichităţii târzii constatăm că aromaticele erau extrem de importante în relaţiile politice dintre Imperiul Roman şi diversele căpetenii barbare. Asemenea produse erau trimise ca daruri ori ca stipendii neamurilor barbare, care obişnuiau să utilizeze răşinile în cadrul ceremoniilor religioase, iar plantele aromatice în prepararea medicamentelor sau în gastronomie.

• Details
• Contents