JEAN DELUMEAU, istoric al sentimentului religios şi al sensibilităților colective
JEAN DELUMEAU, historian of the religious sentiment and of collective sensibilities

Summary/Abstract: Cunoscut publicului român prin lucrările sale dedicate fricii şi prin cele dedicate imaginarului lumii de dincolo, Jean Delumeau este autorul unei opera istoriografice impresionante, aproape fără egal în istoriografie.Profesor de istorie modernă la Facultatea de Litere din Rennes şi la Universitatea Rennes II-Université de Haute Bretagne (unde va activa din 1957 până în 1970), Delumeau va ocupa, la Paris, în 1974, Catedra de istorie a mentalităților religioase de la Collège de France, a trecut pe la École Pratique des Hautes Études (unde a fost numit în 1962 director de studii) şi pe la Universitatea Paris I (unde a devenit, în 1970, profesor de istorie modernă). Numeroasele premii şi distincții (între care şi patru Doctorate Honoris Causa) obținute pe parcursul acestei spectaculoase cariere i-au adus istoricului o consacrare care a depăşit curând granițele Franței. Laureat al Academiei de Ştiințe Morale şi Politice (în 1959), răsplătit cu Medalia de argint a C.N.R.S. (în 1982) şi, în 1988, cu titlul de Membru al Institutului (Académie des Inscriptions et Belles-Lettres) – unde i-a succedat lui Georges Dumézil –, Delumeau a fost şi beneficiarul Marelui Premiu pentru istorie al Academiei Franceze (1968) şi al celui național, în 1987, pentru merite în acelaşi domeniu, fără a mai socoti şi celelalte prestigioase distincții care l-au onorat (Marele Premiu catolic pentru literatură, în 1977, Marele Premiu pentru istorie al oraşului Paris, în 1981 etc.), tot atît de semnificative pentru neobişnuitul său palmares.Impresionantă, este această operă nu numai prin dimensiunile ei neobişnuite, care suportă comparație cel mult doar cu producția istoriografică a lui Pierre Chaunu; ea este remarcabilă în primul rând prin continuitatea tematică pe care o evidențiază, neîntreruptă mai bine de 30 de ani. Delumeau a început – respectând tendința epocii – prin a se interesa de istoria economică şi socială, urmărind, în imaginarului social la sfârşitul evului mediu şi la începutul timpurilor moderne. prima sa teză de doctorat, dezvoltarea urbanismului, a obiectivelor sale religioase, a metodelor şi surselor sale de finanțare într-o capitală europeană aflată, în perioada aleasă spre cercetare, în plin proces de expansiune, pentru a se dedica definitive istoriei religioase, spre care îl împingea nu numai educația primită în familie şi în mediile şcolare frecventate în copilărie şi adolescență, ci şi curiozitatea de a verifica el însuşi, în cadrul acestei sfere cognitive, dar cu mijloacele şi experiența maturității, validitatea unor judecăți intuite odinioară ca mult prea sumare şi simplificatoare. Urmează cărțile dedicate fricii şi sentimentului insecurizant, ca şi reversul medaliei, sentimentul securizant şi visele de fericire care au alimentat imaginarul medieval şi modern.Studiul reface traseul istoriografic al uneia dintre cele mai fascinante experiențe de istoric, care a explorat problematici neaşteptate şi cărări nebătute, oferind o vastă panoramă asupra sensibilităților colective şi maginarului social la sfârşitul evului mediu şi la începutul timpurilor moderne.

• Details
• Contents