Cadavre, cimitire, crematorii sau despre corp ca şi rest în Transilvania în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea
Corpses, Cemeteries, Crematoriums or About the Body as Waste in Transylvania in the Second Half of the 19th Century

Summary/Abstract: Temă aproape inexistentă în istoriografia românescă, datorită unor motive mai mult sau mai puțin obiective, problematica cadavrului, cimitirelor, crematoriilor sau a corpului ca şi rest poate constitui temeiul unei anchete aparte, ce se situează, datorită subiectului în sine, într-un regim mult mai acut al necesității de explicație, simbol sau reprezentare decât cea vizând alte etape ale trupului uman. Pornind de la ideea lui Louis-Vincent Thomas, după care fantasmele ce gravitează în jurul cadavrului justifică tipul de tratament pe care acesta îl suferă, studiul de față încearcă să surprindă modalitățile concrete de percepție şi conduită în fața cadavrului în Transilvania celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. Principalul teritoriu interogat pentru acesta este discursul dezvoltat despre corp ca şi rest în epocă, în diverse ipostaze – legislativ, medical-ştiințific, religios, literar, într-o anchetă incomodă datorită eteroclității surselor. În această cheie, se observă o dinamică în registrul cercetat unde, spre exemplu, înființarea “camerelor pentru morți” – forma primară a morgii (1857) sau legea XIV din 1876 referitoare la procedura privind cadavrele, înmormântările şi cimitirele, sau rolul inspectorului de morți, principalul “profesionist” în epocă, în problema enunțată, dezvăluie o evidentă modernizare în domeniu. În ceea ce priveşte chestiunea crematoriilor, aceasta se regăseşte în Transilvania epocii, în principal, la nivelul presei care fie o condamnă (presa de factură religioasă), fie se mărgineşte în a-i da un caracter informativ, repetitiv şi deseori fără să se enunțe o poziție proprie.Concluziile posibile la care studiul de față ajunge gravitează în jurul mutațiilor sensibile petrecute în epocă în tratamentul şi conduita în fața cadavrului. Astfel, se remarcă dezvoltarea unui discurs ştiințifico-medical în domeniu, ce influențează celelalte tipuri de discurs (cel legislativ în special) alături de existența unor formule tradiționale cauționate de un discurs religios, ce cu greu pot fi încă dislocate.

• Details
• Contents