„Trupul tãrii” în discursul patrimonial din a doua jumãtate a secolului XIX şi în prima parte a secolului XX: ceremonii, excursii, cartografii
'The Body of the Country' in the Patrimonial Discourse during the Second Half of the 19th Century and the First Part of the 20th Century: Ceremonies, Excursions, Mapping

Summary/Abstract: Articolul de față evocă o epocă în care a călători însemna să confirmi, simbolic, o hartă, iar a comemora să revendici, indirect, nişte teritorii. El evocă, din punctul de vedere al istoriei culturale, câteva exemple extrase din ceremonialul regal, din reperele turismului patriotic şi din imaginarul cartografic al românilor din a doua jumătate a secolului XIX şi din prima parte a secolului XX. Adunarea ideilor subsumate acestui univers într-o povestire cât de cât coerentă ne pune la curent nu doar cu dinamica identităților individuale şi colective, ci ne obligă să remarcăm dezvoltarea culturilor istorice la intersecția climatului mental, a gusturilor unei epoci cu progresele anumitor ştiințe: lingvistica, biologia, geografia, dreptul, estetica. Demersul nu e unul la îndemână din cauză că istoria conştiinței patrimoniale nu are foarte multe etape care să fie cu adevărat ale sale. Din contră, unele segmente aparțin pasiunii de a călători şi colecționa cărți poştale ori timbre comemorative, altele intersectându-se cu evoluția tehnicilor de reproducere a cuvântului şi desenului, a sărbătorilor şi, de ce nu, a frontierelor culturale sau de stat. Obligatoria interdisciplinaritate dovedeşte atât complexitatea subiectului cât şi o cultură istorică, cea modernă îndeosebi, care se subîntinde mai multor registre de existență şi trebuie abordată cu ajutorul unor noțiuni străine istoriei empirice: metafora şi metonimia dacă ne interesăm de limbajul care vehiculează faptul patrimonial; pitorescul şi perspectiva când căutăm urmele trecutului în fundalul unui peisaj; cotidianul atunci când subliniem rostul granițelor în construcția obişnuințelor, a solidarităților etnice şi a filiațiilor genealogice; geografiile simbolice dacă ne interesează cumva rolul hărților în anticiparea sau luarea ideatică în posesie a unor moşteniri teritoriale etc, etc. Se adaugă în mod decisiv câteva subcategorii ale temporalității: originarul, antichitatea, vechimea, continuitatea, precedența, autenticitatea nu în ultimul rând. Ele ne dau indicii nu numai despre geneza ideii de patrimoniu, ci şi despre sistemele de valori ale feluritelor societăți, despre istoria ideii de probitate de-a lungul vremii.

• Details
• Contents