Monumentul funerar transilvan între Renaşterea târzie şi neoclasicism
The Funerary Monument in Transylvania between Late Renaissance and Neoclassicism

Summary/Abstract: Studiul încearcă în premieră o prezentare sintetică comparativă a reprezentării morții pe monumentul funerar din Transilvania, atât din perspectiva evoluției unei sensibilități în fața morții, de la Renaşterea târzie, trecând prin baroc la neoclassicism, dar şi dintr-o perspectivă comparată. Autorul analizează definirea, organizarea şi redefinirea unui discurs plastic față de moarte în mediul romano-catolic, luteran, calvin, unitarian şi ortodox, în această Transilvanie multietnică şi pluriconfesională. Plastica funerară transilvăneană din perioada cercetată oferă mărturia unor perspective schimbătoare în percepția momentului final şi ireversibil al trecerii omeneşti în „lumea de dincolo”. Partitura înțelegerii, înregistrând cu sensibilitate curentele artistico-literare ale timpului, starea de „seninătate” a anticilor, preluată de umanismul renascentist, dar şi starea de criză, tensiune şi ambiguitate proprie barocului, rezultată dintr-o existență aflată sub semnul contradicției interioare, a instabilității, a incertitudinii, a efemerului, a metamorfozei, în fapt, a tot ceea ce e legat de existența individului pe pământ.

• Details
• Contents