Polipticul și devoțiunea euharistică în Transilvania Evului mediu târziu
The Polyptych and the Eucharistic Devotion in Late Middle Ages Transylvania

Summary/Abstract: Studiul de față își propune să elucideze rolul polipticului în context devoțional şi ritual, limitând discuția la cultul trupului lui Iisus, aşa cum se manifestă acesta în Transilvania evului mediu târziu. Prezumția de la care am plecat este aceea că un act devoțional este posibil într-un context cultural specific, care îl conturează, dar care, în acelaşi timp, este structurat de el prin semnifìcația simbolică, ceremonial şi ritual. Studiul îşi propune să descifreze, pe de o parte, rolul polipticului ca focus devoțional în relație directă cu altarul, pe care îl decorează, iar pe de alta inserarea acestuia într-un complex ceremonial şi ritual pe parcursul anului liturgic. Studiul are în vedere spațiul public, pe de o parte, contextul liturgic şi cel paraliturgic, care coexistă în spațiul sacru, iar, în a1 doilea rând, spațiul privat, rolul jucat de retablu în pietatea personală a credinciosului. Cercetarea a fost structurată pe mai multe niveluri, evoluând între dihotomiile public-privat şi comunitar-individual în devoțiunea focalizată în jurul retablului. Ea s-a concentrat asupra încadrării retablului în spațiul sacru şi a modalităților în care acesta din urmă a fost restructurat prin prezența acestui artefact. Investigația noastră s-a concentrat şi asupra încadrării retablului în timp, inserarea lui în ritmurile anului liturgic şi sesizarea locului ocupat de poliptic în experiența religioasă a laicilor, în pietatea personală şi comunitară a congregației. Această abordare permite analizarea retablului ca un vehicul ce facilitează o comunicare în ambele sensuri între cler şi laicat, studiul propunându-şi să investigheze modul în care structura şi funcția artefactului sunt adaptate atât cerințelor laicilor cât și ale clericilor. Cadrul acestei investigații î1 constituie, pe de o parte, apariția şi evoluția unei sărbători special dedicate sacramentului, care exacerbează şi complementează sensurile cotidiene ale liturghiei, iar, pe de altă parte, apariția şi evoluția retablului în mobilierul liturgic al bisericii. Ne-am concentrat în primul rând atenția asupra evoluției liturghiei şi asupra conturării unui cult distinct al sacramentului. Investigația sugerează că structura anului liturgic a suportat modificări impuse de culte locale sau de un sistem de observanțe locale ale unor culte universale, care s-au dezvoltat nu numai în conformitate cu stipulațiile ierarhiei ecleziastice, ci şi în funcție de solicitările laicilor.

• Details
• Contents