De la diversa cibaria la hrana Raiului. Ospeţe voievodale şi coduri alimentare în Ungrovlahia secolului al XVI-lea
From diversa cibaria to the Food of Heaven. Princely Feasts and Food Codes in Ungro-Wallachia during the 16th Century

Summary/Abstract: Studiul recuperează pentru secolul al XVI-lea românesc documente ignorate până în prezent de preocupările de gastronomie istorică de la noi, domeniu în care cercetătorii discută despre conduita culinară a elitelor Ţării Româneşti începând doar cu epoca brâncovenească, epocă din care datează manuscrisul unei cărţi de bucate, publicat recent de Ioana Constantinescu. Structura traficului comercial între Ungrovlahia şi oraşele Braşov, Sibiu, Cluj a fost frecvent ignorată, deşi ea dovedeşte cu prisosinţă preponderenţa produselor orientale (res turcales), unele dintre ele (mirodeniile) reprezentând moneda forte a tranzacţiilor comerciale ale vremii. Consumul excesiv de carne nu putea fi controlat, cu toată respectarea strictă a celor patru mari perioade de post creştin de peste an, iar bolile unui astfel de regim pantagruelic n-au întârziat să facă victime chiar în rândul elitei suverane. Există documente de limbă, şi ele pe nedrept ignorate, care denotă o puternică influenţă a stării precare a alimentaţiei asupra onomasticii, aşa cum există şi o atentă distribuţie a îndatoririlor administrative în cadrul aparatului domnesc, reflectată şi aceasta fidel în nomenclatorul ierarhic. Un catastif de cheltuieli făcute la curtea voievodului Mihnea cel Rău (1508- 1509) este în mod eronat atribuit lui Miloş, fiul acestuia, ostatic la Constantinopol pe durata domniei părintelui său, ceea ce studiul demonstrează cu minuţiozitate. Documentul face o bună radiografie a cămării domneşti pe parcursul unui an de zile, interval în care alimente diverse şi ustensile indispensabile bucătăriei de oriunde şi de oricând vin să repopuleze imaginarul unei lumi prea puţin cunoscute astăzi. În ceea ce priveşte lectura parenezei “Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie” din perspectiva tratatelor de tip artes coquinariae, ea a rămas din păcate până acum o lectură laică, cercetătorii rezumându-se la analize care ignoră miza cărţii, una eminamente soteriologică. Semnificaţiile creştine ale manierei, ca şi recomandarea cumpătării în orice situaţie, fac din mesele lui Neagoe Basarab un veritabil “festin en paroles”, accentuând dimensiunea spirituală a “pâinii cea de toate zilele”. Se poate afirma însă, cu argumente solide, că ospeţele secolului XVI, cel puţin în Ungrovlahia, nu se transformaseră încă în mijloc de guvernare, cum ne va demonstra gastronomia politică pentru secolele imediat următoare.

• Details
• Contents