Relațiile Stat-Biserică în perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866)
The Connections between State and Church during Alexandru Ioan Cuza’s Reign (1859-1866)
Author(s): Tudor-Valentin NeamțuSubject(s): Local History / Microhistory, Political history, Social history, 19th Century
Published by: Accent Publisher
Keywords: Alexandru Ioan Cuza; Romanian Orthodox Church; imagology; political authority; clergy; collective sensibilities; social imaginary; reform; state-church interactions;
Summary/Abstract: La o scurtă privire asupra istoriografiei domniei lui Alexandru Ioan Cuza, descoperim că specialiștii acestei perioade istorice au manifestat un interes aparte față de aspectele legate de reorganizarea componentelor „laice” ale țării: armata, justiția, puterea legislativă, învățământul, diplomația, cultura, relațiile stat-individ, lăsând oarecum în umbră impactul reformelor domnitorului asupra vieții bisericești din Principatele Române. Studiul imagologiei politice nu ar trebui să excludă, din această perspectivă, o analiză și din această direcție, stratificată pe categorii sociale, care să elucideze și modul în care clerul românesc s-a afirmat vizavi de domnia și domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Relația domn-cler/viața bisericească în timpul perioadei menționate a fost una într-adevăr intensă, mai ales datorită faptului că, în scurta sa domnie, s-au petrecut schimbări importante în toate domeniile vieții sociale. Astfel, nici Biserica Ortodoxă din Principate, ca instituție fundamentală a societății românești, nu a fost privată de prefaceri semnificative care au premeditat o raportare bidirecțională, domnitor-cler și cler-domnitor, din punct de vedere imagologic. Schimbările înregistrate pe tărâmul bisericesc au vizat în principal organizarea teritorială, precum și o corelare a administrației interne cu cerințele și exigențele specifice Epocii Moderne. „Omul providențial” Alexandru Ioan Cuza, simbolul Unirii Principatelor și al emancipării politico-naționale, primul conducător ales al românilor, apare des evocat în raportările clerului la puterea politică, mai ales odată ce instituția bisericească (Biserica Ortodoxă Română) este inclusă în amplul program al domnitorului, de modernizare a societății și a statului. Uneori reprezentat pozitiv, alteori țintă a unor critici aspre, Alexandru Ioan Cuza, în scurta sa domnie, se regăsește în ipostaze neimaginat de diferite, aflate, bineînțeles, în legătură cu evoluția curbei popularității sale, conjunctura istorică sau efectele politicii sale de reformă.
Journal: Caiete de Antropologie Istorică
- Issue Year: 2016
- Issue No: 28-29
- Page Range: 219-238
- Page Count: 20
- Language: Romanian