Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România în 1 decembrie 1918. Opera legislativă a Consiliului Dirigent
The Union of Transylvania, Banat, Crișana and Maramureș with Romania on 1 December 1918. The Legislative Work of the Ruling Council

Summary/Abstract: Istoriografia românească a fost preocupată de contextul activității Consiliului Dirigent și al Unirii din 1918, existând câteva contribuții importante. Realizarea Marii Uniri din 1 decembrie 1918 a fost rezultatul spiritului organizatoric al principalilor lideri naționali transilvăneni: George Pop de Băsești, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voevod, Vasile Goldiș și alții. „Marele Sfat Național Român” a fost organul provizoriu al puterii de stat din Transilvania până la unificarea integrală cu România, având rol legislativ. „Consiliul Dirigent” a avut rolul de a pune în aplicare hotărârile „Marelui Sfat”, ales la Adunarea Națională de la Alba Iulia. Aceste hotărâri susțineau suveranitate națională, adică dreptul exclusiv și legitim de exercitare a autorității supreme politice, legislative, judiciare, executive asupra teritoriului transilvan. În consecință, puterile Consiliului Dirigent cuprindeau toate puterile suveranității. Consiliul Dirigent a avut menirea să ia măsurile necesare ca să preia și să dirijeze viața de stat în teritoriile întregite cu Regatul României, să îngrijească de serviciile publice. Declararea Unirii cu Regatul României însemna pregătirea drumului legiferării unitare și conformarea la prevederile constituționale ale Statului român. Consiliul Dirigent a colaborat cu Guvernul regal de la București, în care avea trei reprezentanți. Guvernul regal era cel care a decis în afacerile străine, armată, căile ferate, poștă, telegraf, telefoane și altele.

• Details
• Contents