Războiul de Întregire Națională la granița Moldovei
The War for National Integration at the Moldavian Border

Summary/Abstract: Marele Război, numit și Războiul de Întregire Națională, a fost un uriaș efort militar și civil al Statului român din perioada 1916-1918. De prin toate satele Neamțului au fost mobilizați la oaste mai ales tinerii țărani, care nu erau instruiți și echipați corespunzător pentru operațiunile militare care se aflau în desfășurare. Operațiunea de apărare a trecătorilor din Munții Carpați a fost cea de-a treia, ca importanță strategică, desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Armata de Nord, condusă de generalul Constantin Prezan, avea aproximativ 108.000 soldați și misiunea de a forța trecătorile Transilvaniei. Aceasta se afla pe poziție, de la Oituz și până la Broșteni, Divizia a XIV-a având în atenție sectorul de la Bicaz la Broșteni. Armata română a trecut prin valea Bicazului spre Bicazul Ardelean și apoi, prin chei, spre Lacu Roșu și Gheorgheni, iar prin pasul Tulgheș-Prisecani, pe valea Bistricioarei, spre Toplița și zona secuiască. În vara anului 1918, Guvernul i-a propus Regelui Ferdinand I să se retragă cu întreaga familie (Regina Maria, principesele Ileana, Marioara, Elisabeta și principele Nicolae) la Bicaz, pe Valea Bistriței. În lucrarea sa, preotul Constantin Matasă ne prezintă un episod din perioada în care Familia regală avea reședința la Bicaz. De acolo Familia regală a susținut, cu optimism, deciziile politice și militare ale României. La 1 decembrie 1918, între cei 1.228 de delegați din comunele Transilvaniei, s-au aflat și săteni veniți din Bicazul Ardelean.

• Details
• Contents