Cum se traduce ‘rușinea’. Abordare traductologică (II)
Translating ‘shame’. A translational approach (II)

Summary/Abstract: Una din etapele pe care le-am parcurs în procesul de editare a gramaticii germano-române a lui Ioan Piuariu-Molnar a constat în identificarea modelelor urmate de autor. În literatura de specialitate este larg răspîndită afirmația că gramatica lui Molnar a avut ca model gramatica lui Samuil Micu și Gheorge Șincai, Elementa linguæ daco-romanæ sive valachicæ (Viena, 1780). Am constatat că, în cazul unor capitole ale gramaticii, se confirmă, în mod clar, influența acestui model. Există însă și capitole diferite de cele corespunzătoare din Elementa sau capitole care figurează doar în gramatica lui Molnar, nu și în cea a lui Micu și Șincai. Faptul se explică prin aceea că Molnar a urmat și modelul unor gramatici străine, care au avut în epocă un mare succes și o circulație intensă; este vorba de două gramatici ale limbii franceze, scrise în limba germană, cu terminologie gramaticală latinească: lucrarea lui J.R. des Pepliers, Nouvelle et parfaite grammaire royale françoise et allemande. Neue und vollständige königliche französische Grammatik, bisher unter dem Nahmen des Herrn der Pepliers vielmals herausgegeben (Leipzig, 1765, Tipografia M.G. Weidmanns Erben und Reich), respectiv gramatica lui Hilmar Curas, Erleichterte und durch lange Erfahrung verbesserte französische Grammatik (Berlin, 1759, Tipografia lui Friedrich Nicolai). În prezentul articol am relevat capitolele de morfologie în care este recognoscibilă influența gramaticilor lui Pepliers și Curas. Influența modelelor străine se reflectă în: organizarea internă a capitolelor, terminologia utilizată și corespondentele în limba germană ale cuvintelor; în privința ultimului aspect, am evidențiat, în studiul nostru, cazurile în care echivalentele germane indicate de Molnar pentru cuvintele românești sînt identice cu echivalentele germane indicate în gramatica lui Pepliers sau în cea a lui Curas pentru cuvintele din limba franceză.Pornind de la sfera semantică și lexicală a conceptelor honte (limba franceză) și, respectiv, rușine (limba română), îmi propun să examinez modul cum se traduce acesta în limba română pornind de la un studiu de caz. În acest scop, voi încerca să elaborez un studiu traductologic comparativ al lucrării lui Boris Cyrulnik, intitulată Mourir de dire. La honte (Éditions Odile Jacob, Paris, 2010) și a traducerii sale în limba română, intitulată Mai bine mor decît să spun. Rușinea (traducere din limba franceză de Valentin Protopopescu, Editura Trei, col. „Psihologia pentru toți”, București, 2012). Textul lui Cyrulnik are o particularitate: oscilează între factura literară și cea a unui text specializat. Din acest punct de vedere, transpunerea lui pune la încercare teoriile funcționaliste ale traducerii și, mai ales, teoria skopos-ului elaborată de Katharina Reiss și Hans Vermeer: este interesant de analizat cum „decodează” traducătorul „intenționalitatea” acestui tip de text, totuși specializat, cum decide el să transpună sfera sa semantică și lexicală în limba română.

• Details
• Contents