THE ROLE OF IRON AGE SETTLEMENTS AT OARDA - BULZA IN THE AGRICULTURAL EXPLOITATION OF THE MIDDLE MUREŞ VALLEY
ROLUL AȘEZĂRILOR DIN EPOCA FIERULUI DE LA OARDA - BULZA ÎN EXPLOATAREA AGRICOLĂ A VĂII MIJLOCII A MUREȘULUI

Summary/Abstract: Proiectul internațional Apulum Roman Villa Project (ARVP), examinează ”provincializarea” și ”de-provincializarea” Daciei romane din perspectiva micro-istoriei arheologice a villa-ei romane de la Oarda - Bulza (mun. Alba Iulia), situată în imediata vecinătate a orașului Apulum (colonia). Pe parcursul fazei pilot a proiectului, care a început în anul 2018, am selectat situl din punctul Bulza pentru cercetări intensive, multidisciplinare. În urma prospecțiunilor aeriene, au fost depistate mai multe structuri aparținând unei villa romane. Au fost apoi efectuate măsurători geofizice, iar ulterior o periegheză sistematică pe baza unui grid geo-referenţiat. Cu ocazia acestor investigații de suprafață, în afară de un bogat material din epoca romană, au fost descoperite și vestigii datate în epoca fierului. Scopul acestui articol este de a prezenta aceste materiale în contextul mai larg al organizării și exploatării teritoriului rural și agricol în vremea respectivă. Ceramica din epoca fierului, precum și câteva obiecte de metal, se încadrează în trei orizonturi culturale și cronologice distincte: prima vârstă a fierului (cultura Gáva), perioada ”celtică” și epoca ”dacică” din a doua vârstă a fierului. Din punct de vedere topografic, așezările din epoca fierului de la Oarda - Bulza urmează niște tipare proprii habitatelor umane din valea Mureșului mijlociu din fiecare orizont cultural și cronologic amintit. Astfel, au fost preferate terasele Mureșului și ale afluenților săi, dar în anumite cazuri au fost documentate și urme de locuire în lunca, astăzi inundabilă, a râului. Acest fapt ne face să ne întrebăm dacă nu cumva regimul precipitațiilor și nivelul râurilor era diferit în comparație cu situația de mai târziu, sau dacă avem de a face cu așezări sezoniere. Așezarea din prima vârstă a fierului se situează atât pe terasa pe care se află amplasate siturile ulterioare, cât și la baza ei, în lunca râului Sebeș. Întinderea mare a acestei așezări este similară cu cea a altor situri din aceeași perioadă și micro-regiune. În cazul lor s-a constatat dispunerea elementelor de habitat în nuclee mari, având în preajmă grupuri mai mici de locuințe, un soi de ”ferme”. Acest aspect general al așezărilor indică un mod similar de organizare a teritoriului și de exploatare a resurselor. Toate aceste așezări rurale, fie că erau aglomerații mari, fie doar ferme mici, au fost foarte probabil dependente de marea așezare fortificată de la Teleac, aceasta constituind centrul de putere al regiunii, un “central place” cu funcții complexe. Așezările aparținând orizontului ”celtic” sunt amplasate în general în aceleași locuri favorabile de pe terasele sau din luncile râurilor, având teritoriul agricol în imediata vecinătate. În sfârșit, locuirile rurale din perioada “dacică” continuă să se constituie după același principiu, însă ele sunt mult mai numeroase. Desigur, în lipsa unor săpături arheologice de amploare, trebuie să ne întrebăm dacă acest număr mare de descoperiri se datorează mutării (“roirii”) dintr-un amplasament în altul a unor comunităţi în decurs de câteva decenii, sau dacă dimpotrivă, avem de-a face cu o colonizare a zonei de către comunități venite din altă parte. Această ultimă ipoteză ar putea fi susținută de faptul că ele sunt contemporane cu apariția mormintelor de incinerație cu arme, atribuite grupului Padea-Panaghiurski Kolonii și datate în La Tène C2-D. Mormintele respective reflectă o “migrație” dinspre sud, din zona nord-balcanică și de la Dunărea de Jos, în Transilvania a unor grupuri de războinici care impun propriile structuri de putere, înlocuind modelele anterioare din vremea “celților”. Acum apar cetățile pe înălțimi, cum sunt cele de la Căpâlna, Cugir, Costești sau Piatra Craivii, iar constituirea Regatului dac din vremea lui Burebista nu este decât un efect al acestor schimbări de natură politică și socială. În acest context, așezările “dacice” din valea Mureșului s-au situat în hinterlandul agricol al unor cetăți, ele aprovizionând curțile aristocratice cu produse agricole. În sens invers, atelierele meșteșugărești care funcționau în preajma cetăților furnizau unelte agricole și alte produse manufacturate comunităților rurale din hinterland. Acest model de schimb pare să fie argumentat de descoperirile din cetățile aflate în Munții Orăștiei, în preajma capitalei regatului, dar și de cele de la Piatra Craivii.În sfârșit, mai trebuie precizat faptul că anumite caracteristici de amplasare a așezărilor rurale se repetă în timp. S-a putut constata faptul că în mai multe locuri, mai ales pe terasele râurilor, dar și în lunca Mureșului, așezările din orizontul “celtic”, din perioada “dacică” și din cea romană se succed pe același amplasament. În afară de Oarda - Bulza, această situație arheologică a mai fost observată (fie prin investigații de suprafață, fie prin săpături de amploare diferită) la Blandiana, Vințu de Jos, Șeușa și Alba Iulia - Lumea Nouă. În alte cazuri a fost sesizată doar succesiunea așezărilor “celtice” și “dacice”, la Pâclișa și la Tărtăria. Toate aceste exemple nu fac decât să indice o organizare în spațiu a teritoriului agricol în funcție de conformația geografică naturală a zonei şi de accesul la resurse. Modalităţile de controlare a exploatării agricole a teritoriului și de redistribuire a produselor au fost însă diferite de la o perioadă la alta.

• Details
• Contents