ESEU ASUPRA GUSTULUI - UN ARGUMENT DECISIV ÎN APRECIEREA OPEREI DE ARTĂ
ESSAY ON TASTE - A DECISIVE ARGUMENT IN THE APPRECIATION OF THE WORK OF ART

Summary/Abstract: In De Oratore, Cicero lansa o problematică ce va tânji după răspuns pentru secole: care ar fi calitatea carear putea decide între “bunul” și “răul” estetic într-un gest rapid, fără a apela la reguli sau motive adiacente? Nepoziționăm apoi mai târziu în descinderea istorică și îl regăsim pe Rousseau citându-l pe Fontanelle “Sonată, ce vreide la mine?” Răspunsurile pentru un timp vor fi căutate în retorică, aparent oratorul și muzicianul având în fond acelașițel (Quantz (1752). O operă de artă trebuia să fie unitară ca sentiment (fiecare lucrare să fie dominată de o singurătrăire) iar compozitorul se va situa astfel într-o poziție imparțială (apropiat de retorică și nu de poezie); mintea urmasă civilizeze pasiunile, deschizând drumul unui secol XVIII dominat de ceea ce se va intitula “taste criticism”, sau cumva defini Kant gustul artistic drept “bun-simț”. Fie că apelăm la Croce, Dahlhaus sau îl cităm pe Lalande care defineagustul drept “facultatea de a judeca intuitiv și sigur valorile estetice, în special în ceea ce ele cuprind ca însușiri decorectitudine și delicatețe”, se pare că această părere rapidă și decisivă în contactul cu opera de artă va ajungemajoritar la concluzii neagtive, făcând apel la validitatea universală a deciziilor sale.

• Details
• Contents