We kindly inform you that, as long as the subject affiliation of our 300.000+ articles is in progress, you might get unsufficient or no results on your third level or second level search. In this case, please broaden your search criteria.
The article is part of a series of observations related to the problem of the identity construction of the Easteauropean emigrants/immigrants “in the West” (Europe andUSA) before and after the “democratic changes”. Here, the author examines the first case (the second one is published in the second volume of the thematic issue “The Road”) which is based on materials from Estonia. The article shows the specifics of the Estonian labour mobility to Scandinavia in the context of the identification “main stays” developed by the Estonian society and related to the so-called popular religion and the neo-paganism which form a “working” national narrative.The article is based on the fieldwork of the author, published sources and Internet materials.
More...
The study analyses texts that refer to dreams, excerpted from biblical, Medieval Bulgarian, literary and folklore works, and from fieldwork material collected personally by the author. The text reveals the most important features of the narrative in the dream, such as models, language formulas, and strategies for representing time. The analysis of the dream-book’s language demonstrates that today the dream-book is designed as a dictionary with its own vocabulary list and specific rules for constructing the interpretive definition, which include semantic, lexical, morphological, and syntactic laws.
More...
In the proposed text is sought to answer the question of whether and when we can talk about serialization in the international information flow. An attempt has been made for some systematization of the possible types of serialization, among which the anniversaries stand out. There are two major branches – the traditional serialization and the one generated by the possibilities of new technologies. The example with the ‘Tiananmen Papers’ is considered in more detail. It is also worth noting the borrowing serialization, shown in two examples of connecting processes in the present with such from the recent or very distant past.
More...
The research focuses on commemorative practices around the figure of Mara Buneva and her memorial plaque in the center of Skopje, which can be interpreted as a Bulgarian place of memory. The study tracked only online reporting of the practices, without observing the corresponding offline events. Online versions of electronic media and agencies (TV, radio, news agency websites); online media (information websites) and social ‘we-media’ (video sharing websites, blogs, social networks, etc.) were researched. The studied materials reveal the care of some communities to establish the memorial plaque as a special Bulgarian place of memory in Northern Macedonia and the efforts of other groups seeking complete amnesia and ultimate delegitimization of the past related to Mara Buneva.
More...
Exhibitions. Conferences. Projects. Databases. Latest publications.
More...
The genesis of St. George’s Day as the day of Pomorie displays the mutual development of its modern historical political myth and the last three decades’ festivity. After the democratic changes in 1989, the patron holiday of the Anhialo monastery that continued to be observed even during socialism and the fair that accompanies it were developed and transformed into an official holiday, but invented rituals brought about a myth shift: from the established in the course of a century narrative about the fight for and the restoration of justice to a story of the offered fraternal hand and forgiveness. Based on the research of the myth–ritual interaction, the author searches for answers to the questions about the significance of St. George’s Day for the local community and about this holiday’s ability to serve both national and pluralistic tasks.
More...
This paper represents a continuation of previous publications: “The Musical Instruments in the Early Vernacular Translations of the Psalms. Collective Research” (Museikon, 3, 2019, p. 67-140—hereafter abbreviated as Musical Instruments 2019); “The Musical Instruments in the Early Vernacular Translations of the Psalms (2): Collective Research” (Museikon, 4, 2020, p. 257-302—hereafter ab-breviated as Musical Instruments 2020); and “The Musical Instruments in the Early Vernacular Trans-lations of the Psalms (4): Collective Research” (Museikon, 5, 2019, p. 91-107—hereafter abbreviated as Musical Instruments 2021). The current paper represents the finalisation of this group of articles.
More...
Cet article se propose d’étudier, dans leur contexte, différents accessoires ecclésiastiques russes, tels que des épitaphes, des vêtements de prêtres et des objets eucharistiques, qui se trouvent dans les églises et dans les monastères de la préfecture de Réthymnon - district passé sous le contrôle russe entre 1897 et 1909 - et qui datent de l’époque de l’Autonomie Crétoise (1898-1913). A la lumière des relations entre la Russie et les institutions socio-politiques crétoises; en tenant compte du fait que la Russie n’entretenait pas, avec cette île, des liens commerciaux aussi développés qu’avec les autres secteurs de la Grèce, l’auteure s’intéresse aux mécanismes de transfert et d’acquisition d’objets liturgiques russes, ainsi qu’à la reconstitution d’une cartographie. Aussi, les découvertes sont-elles étudiées dans le contexte des stratégies politiques - clés du soi-disant « soft power » déployé par la Russie impériale pour asseoir son pouvoir dans la région - employées afin de préserver et soutenir l’orthodoxie contre la propagande catholique et protestante.
More...
L’article explore un aspect peu étudié de la réception de l’art religieux russe par les communautés orthodoxes balkaniques du xixe siècle: l’image de la Russie et de ses peuples, que les moines collectant les aumônes (zeteia) avaient relayée, à leur retour, dans leurs monastères d’origine et/ou aux communautés environnantes. L’objectif principal des voyages entrepris par ces moines était de convertir une partie considérable de dons et bénéfices collectés en une variété d’objets ecclésiastiques précieux et/ou revêtements d’icônes. La présente étude analyse trois récits différents de deux de ces voyages, effectués dans les années 1860 et au début des années 1890 par des moines athonites. Elle explore également deux approches dans cette collecte d’aumônes (traditionnelle vs entrepreneuriale) et la manière dont le regard porté par les voyageurs en question sur la société russe, ses institutions religieuses, ses moeurs et ses habitudes, a pu en être affecté.
More...
This paper analyses the attitude of Bulgarian researchers towards the phenomenon of bugarštica, with special reference to the book “Croatian Bugarštica Songs and Their Bulgarian Counterparts. Studies and Texts”, edited by Stefana Stoykova and published in 2015 by the Bulgarian Academy of Sciences and the Institute of Ethnology and Folklore Studies with Ethnographic Museum. Stefana Stoykova substantiates the thesis about the Bulgarian origin of the bugarštica, present in the research spanning from Ivan Shishmanov to Antonina Afanasieva-Koleva, by analysing Bulgarian recordings from the 20th century in which, according to Stoykova, traces of bugarštica singing still remain preserved. By analysing the formula “orao se vijaše” [an eagle hovered] and the conceptualization of the falcon figure (in metaphors, as a mythical mediator between the worlds, etc.) in oral lyrical poetry in South Slavic context, this paper uncovers the consonance between bugarštica singing and other genre patterns from the 15th until the 20th century primarily in shared formulas, in style and language, in archaic mythological symbolism. The commonness of these elements is attributed to cohabitation, frequent migrations and the broadest processes of creation and duration in oral epic and lyrical traditions in South Slavic cultures.
More...
This paper explores the position of the rebellious, disobedient hero in his own environment on the examples of South Slavic and Russian epics; more precisely, it explores the hero’s disobedience to an authority from his social or family domain. There is a collision between the heroic status of the hero, emphasizing disobedience, independence and pride, with his social and family status, which lowers the hero on the hierarchical ladder. The hero opposes the will of his superior and sometimes explicitly shows his defiance through special gestures, specific gait or riding, often in the same way as his enemy, but unlike the enemy’s, his arrogance and daring are not always punished. An insubordinate hero is not a frequent type, although often a young hero and a neophyte. Besides, disobedience is not reserved for one and the same characters, although the most disobedient heroes are the greatest Russian hero Ilja Muromec and the greatest South Slavic hero Marko Kraljević. Disobedience is only partially a means of the heroes’ characterization, it is mainly used as a motivation, as an element of the commencement that, through the initial collision, opens the possibility for different variants of the plot, in which, in most poems, the epic prevails over the balladic resolution, the heroism over the punishment for hybris, the heroic over the magical principle.
More...
Articolul analizează imaginea toiagului înflorit în trei vieți ale Sfintei Audrey (sau Etheldreda de la Ely): una în franceză veche și două în engleză mijlocie, precum și în alte texte devoționale. Studiul arată cum, dincolo de cuvinte, imaginile sunt transferate dintr-o limbă într-alta în timpul procesului de traducere. Imaginile vehiculate de texte determină alegerea cuvintelor în traducere. Analiza se bazează pe două extrase în limba engleză medie. Primul este dintr-o ediție inedită a vieții în proză a Sfintei Audrey, acum într-un manuscris de la Corpus Christi College, Oxford, iar cealaltă din viața în proză din manuscrisul Additional 2604 de la Biblioteca Universității Cambridge, un text scris pentru o membră a unei comunități monahale feminine. Textul în franceză veche este preluat din poemul din secolul al XII-lea La vie seinte Audree, nonneyne de Ely, compus de o autoare pe nume Marie — fie Marie de France, celebra poetesă, fie o călugăriță anglo-normandă cu același prenume. Acestor texte li se adaugă alte exemple preluate din surse latine pentru a demonstra interoperabilitatea imaginii toiagului înflorit în literatura medievală.
More...
Plecând de la o scenă reprezentând Corabia creştinătăţii atacată de duşmanii credinţei, pictată în pridvorul bisericii din cimitirul mănăstirii Hurezi (1699), articolul urmăreşte dezvoltarea temei teologice şi iconografice a Bisericii ca Navă şi cercetează sursele pentru această reprezentare din biserica amintită. În scrierile patristice şi în iconografia bizantină şi medievală occidentală, tema ia forme specific confesionale (arca Petri sau barca Petri, în mediul catolic). În secolul al XVI-lea, pe fondul conflictului confesional catolico-protestant, polemicile încep să dea naştere unor imagini satirice ale unor lupte între două vase pe mare, ilustrând alegoric înfruntările dintre cele două puncte de vedere. Exprimate plastic prin tehnica gravurii, aceste imagini sunt o creaţie a mediului protestant german. În timp ce Contrareforma continuă să folosească motivul alegoric al vasului navigând pe mare ca reprezentare a Bisericii Catolice triumfătoare, mediul protestant dezvoltă o iconografie a Bisericii ca navă asediată pe mare de diverse categorii de duşmani: biserica papală, ereziarhi, evrei şi musulmani, personaje infame ale Apocalipsei. Tipărituri cu astfel de reprezentări ajung şi în estul Europei, inclusiv în mediul Lavrei Pecherska din Kyiv, care folosea surse vizuale germane pentru atelierul său de litografie. Pictorii, gravorii şi desenatorii ucraineni din a doua jumătate a secolului al XVII-lea preiau acest motiv, îl instrumetalizează ca alegorie a Bisericii Ortodoxe asediate şi îl exportă în spaţiile învecinate, în Valahia şi Rusia. Motivul pătrunde în paralel, tot la jumătatea secolului al XVII-lea, şi în lumea grecească, pe canale catolice. Mediul grecesc al Muntelui Athos, prin Nicodim Haghioritul, îl va include ca ilustraţie a Pidalionului (culegere de canoane), la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
More...
Cimitirele evreiești sunt o prețioasă sursă de informație despre evoluția comunităților cărora acestea le-au aparținut, despre orientarea lor rituală, raportată la curentele iudaismului tradițional ori ale celui modern, și despre interferențele dintre evrei și creștini, mai ales atunci când investigația vizează arta funerară și structura epitafurilor. Exemplul cimitirului evreiesc din Alba Iulia se încadrează în cea de-a doua categorie, fiind vorba despre o comunitate cu o tradiție remarcabilă, fapt ce a și influențat adeziunea ei la orientarea ortodoxă, dar care a receptat în timp influențe de tip reformator, care au determinat atitudini mult mai deschise față de noile idei. Tocmai de aceea, perspectiva istorică din prima parte a studiului, care se bazează pe cele mai importante surse documentare identificate (planuri ale cimitirului și un registru vechi al înmormântărilor redactat în mai multe etape de comunitate), include exemplificări ale tendințelor de evoluție a comunității și de modificare a structurii epitafurilor ori a tipului monumentelor funerare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În schimb, analiza epigrafică și cea artistică, stilistică și tipologică din celelalte două părți ale articolului, pentru a fi convingătoare, sunt mai strict circumscrise, făcând referire la o selecție a pietrelor funerare datând din secolul al XVIII-lea și din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Diferența tipologică și stilistică între cele din secolul al XVIII-lea, pentru care pot fi sesizate similarități cu pietre tombale din alte cimitire europene inventariate, și cel puțin unele dintre cele secolul al XIX-lea este evidentă. Forme baroce clare caracterizează unele dintre monumentele edificate spre mijlocul secolului al XIX-lea, iar cele neogotice pe cele de mai târziu, de la sfârșitul aceluiași secol, ceea ce probează serioase întârzieri în receptarea lor. Conținutul inscripțiilor s-a modificat și el în cea de-a doua perioadă, reflectând o mai mare sensibilitate în cazul epitafurilor dedicate defuncților copii, acestea fiind susținute și de delicatețea simbolurilor care însoțesc textul. Obiectivul articolului a fost cel de a evidenția, prin intermediul analizelor epigrafice și stilistice, măsura în care orientarea rituală a comunității a fost cea ortodoxă. Răspunsul la această întrebare este afirmativ, dacă avem în vedere perioada istorică de circa două secole și jumătate scursă de la constituirea comunității și până spre finele secolului al XIX-lea. Dar în ultimele decenii ale acestui secol au început să apară elemente care anunțau o diversificare a orientărilor, probată de profilul monumentelor funerare amplasate în această perioadă în sectorul istoric al cimitirului și al celor din celelalte sectoare ale sale.
More...
The Histories and Film Festival in Râşnov (FFIR—Festiva-lul de Film și Istorii la Râşnov) held its fifteenth edition from 18 to 27 August 2023. ‘Radicalisation’ was the main theme of the festival, namely the fact that “our society seems less and less open to balanced dialogue; everyone defends and imposes their own truth and nuances dis-appear.” Museikon organised a debate on the topic ‘Con-temporary votive depictions—from Stephen the Great to the ktetors of our days’ (Tablouri votive contemporane – de la Ștefan cel Mare la ctitorii de azi) in the Old Church of Râşnov (dedicated to Saint Nicholas), on Wednesday 23 August 2023.
More...
The article examines the funeral and memorial rites in the village of Breznitsa, Gocedelchev region. The specific local manifestations of the practices studied are presented in comparison with those of the other Muslim communities. Various elements of this rite are described both as prescriptions in the Koran and the Hadiths, and as the narrative tradition of the Bulgarian Muslims. The analysis of the connections between written and oral traditions shows the presence of an untransformed, ancient layer which continues to exist in parallel with the precepts of traditional Sunni Islam, characteristic of Ottoman culture. The field data used is gathered by the author in the period 2021–2023.
More...