Author(s): Lacrima Rodica Boilă / Language(s): Romanian
Issue: 03/2011
Studiul nostru îşi propune o analiză evolutivă şi comparativă a instituţiei abuzului de drept, din perspectiva actualei, dar şi a viitoarei reglementări legale, prilej pentru a dezbate condiţiile speciale şi fundamentul răspunderii civile pe care o angajează exercitarea drepturilor subiective. Prin argumentele expuse, am încercat să demonstrăm faptul că este necesară recunoaşterea abuzului de drept ca fiind o ipoteză distinctă de răspundere civilă extracontractuală, care se raportează la un comportament anormal, de natură a cauza inconveniente şi disconfort pentru cei din jurul şi/sau producerea de prejudicii, prin exerciţiul unui drept subiectiv ori doar a unui interes legitim. Născută din răspunderea civilă delictuală, teoria abuzului de drept nu se identifică cu aceasta, motiv pentru care se impun a fi subliniate trăsăturile sale caracteristice, precum şi soluţiile specifice pe care le preconizează.
Obiectivul principal al angajării răspunderii civile îl constituie protejarea reală, efectivă a victimei împotriva faptelor abuzive prin asigurarea cadrului juridic pentru reintrarea în normalitate. Aceasta presupune încetarea tuturor acţiunilor sau inacţiunilor ilicite şi revenirea la o conduită conformă cu normele dreptului pozitiv, condiţie esenţială pentru asigurarea armoniei şi ordinii sociale.
Problema fundamentării răspunderii civile în cazul abuzului de drept se dovedeşte a fi deosebit de complexă, încercând a decela în ce măsură atitudinea psihică a făptuitorului faţă de faptă şi urmările acesteia constituie sau nu o condiţie esenţială pentru antrenarea obligaţiei de restabilire a echilibrului social distrus. Privită din perspectiva titularului dreptului subiectiv, răspunderea trebuie fundamentată subiectiv, întrucât angajarea răspunderii trebuie să fie justificată de dovedirea unei atitudini maliţioase, răuvoitoare, viclene, prin care acesta urmăreşte direct vătămarea sau prejudicierea altor persoane. În caz contrar, titularul s-ar considera nedreptăţit, dacă şi cea mai neînsemnată neglijenţă a sa ar putea conduce la stabilirea răspunderii pentru faptele sale. Victima se va considera, însă, nedreptăţită, fiind atât de vulnerabilă atât în faţa pericolelor producerii unor consecinţe dăunătoare, cât şi a imposibilităţii dovedirii vinovăţiei persoanei responsabile. O imagine pesimistă în care exerciţiul drepturilor subiective oferă, în caz de abuz, o soluţie inechitabilă în care victima va suporta în mod injust toate consecinţele nefaste ale abuzului.
More...