Personalul navigant maritim, personalul maritim nenavigant şi alţii
Maritime seagoing personnel, maritime non-seagoing personnel and others

Summary/Abstract: Convenţia de Muncă Maritimă a ILO din 2006 defineşte conceptul de navigator, însă permite statelor ratificatoare să creeze anumite excepţii pentru persoanele a căror muncă este posibil să nu fie direct legată de activitatea de rutină a vasului. Decretul nr. 2015-454 din 21 aprilie 2015 defineşte aceste categorii, permiţând totuşi, în principiu, o diversitate de sisteme legale pentru lucrătorii de pe mare. În rezolvarea disputelor dacă anumite persoane sunt navigatori sau nu, va trebui să se ţină cont de măsura în care sistemul social şi legal al acestora prevede protecţie şi standarde de muncă comparabile cu cele prevăzute de Convenţie. „Comisia roagă guvernul să indice măsurile luate sau elaborate în scopul protecţiei asigurate de Convenţie sau dreptul de garantare a tuturor navigatorilor în sensul convenţiei”. Comisia Experţilor asupra Aplicării Convenţiilor şi Recomandărilor (CEARC) ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii a examinat în 2015 raportul francez privind Convenţia Muncii Maritime din 2006, ratificată în 2013. Comentariile sale sunt publicate de la a 105-a sesiune a Conferinţei Internaţionale a Muncii din 20163. Guvernul este rugat să răspundă în detaliu la prezentele comentarii în 2017. Chestiunea câmpului de aplicare al Convenţiei este esenţială, precizată de articolul II alin. 1f), 2 şi 3 din Convenţie, transpusă prin Legea nr. 2013-619 din 16 iulie 2013, în cadrul articolelor L.5511-1, 3 şi 4 şi L. 5611-4 din Codul transporturilor, detaliat prin Decretul nr. 2015-454 din 21 aprilie 2015, articolelor R.5511-1 până la R. 5511-7, în plus articolele privind ţinuturile de dincolo de mare.

• Details
• Contents