ÜBERLEGUNGEN ZUR LEMMATISIERUNG BAIRISCH-ÖSTERREICHISCHER INTEGRATE IM SIEBENBÜRGISCH-SÄCHSISCHEN WÖRTERBUCH
CONSIDERATIONS ON THE LEMMATIZATION OF BAVARIAN-AUSTRIAN INTEGRALS IN THE TRANSYLVANIAN SAXON DICTIONARY

Summary/Abstract: Dialectul săsesc, care s-a vorbit, sub forma unor graiuri locale autentice, în aproximativ 240 de localităţi rurale, aparţine graiurilor francone de pe cursul mijlociu al Rinului. Bazei Vest-francone i s-au adăugat, în cursul colonizării în Transilvania, elemente din Germania Centrală de Est şi din Sudul Germaniei. Influenţa limbii germane din sud asupra graiurilor vorbite în Nordul Transilvaniei constituie diferenţa principală dintre acestea şi cele vorbite în Sudul Transilvaniei. Deşii nu există două graiuri identice între ele, totuşi dialectul vorbit a ajuns în decursul timpului la o structură unitară. Cu toate acestea, pe lângă caracteristicile generale, există şi altele care se limitează la regiuni mai mici. Conform criteriilor dialecto-geografice, dialectul săsesc se împarte, în linii mari, în două grupuri: cel vorbit în Sudul şi cel vorbit în Nordul Transilvaniei. Cel din Sudul Transilvaniei poate fi structurat în funcţie de centrele scăunale, respectiv districtuale, după cum urmează: 1.Orăştie – Sebeş – Miercurea Sibiului (cu regiunea Secaşelor); 2. Sibiu – Nocrich; 3. Cincu; 4. Sighişoara cu capitlurile Băgaciu şi Laslea; 5. Cele Două Scaune (Mediaş – Şeica), împreună cu capitlul Bălcaci; 6. Rupea; 7. Braşov cu Ţara Bârsei. Dialectul din Nordul Transilvaniei nu este nici el unitar. Lingviştii deosebesc aici două grupuri dialectale, cu centrele la Bistriţa şi la Reghin. Cele 240 de graiuri locale ale satelor, târgurilor şi oraşelor sunt atât de diferite între ele încât, din punct de vedere fonetic, nu există două graiuri identice. Multitudinea graiurilor locale în ceea ce priveşte vocalismul a fost explicată prin situaţia de izolare a diferitelor localităţi, ca unităţi economico-administrative, şi, în marea lor majoritate, ca aşezări autonome. Pe lângă procesul de integrare, a avut loc, mai târziu, cel de diferenţiere. Tezaurul lexical al celor 240 de graiuri săseşti din Transilvania este valorificat după principii ştiinţifice în Dicţionarul graiurilor săseşti din Transilvania (redactat în cadrul Institutului de Cercetări Socio-Umane – Sibiu). O particularitate a Dicţionarului constă în includerea unor atestări din documente transilvane din secolul al XIII-lea până la mijlocul secolului al XIX-lea, în măsura în care acestea scot în evidenţă influenţa graiurilor asupra limbii literare din Transilvania. Totodată aceste atestări sunt importante şi pentru studiul istoriei limbii germane. Dicţionarul graiurilor săseşti, care documentează un dialect în dispariţie, este de mare interes şi pentru studierea graiurilor din spaţiul de expresie germană, întrucât graiurile transilvane păstrează numeroase forme arhaice, acolo dispărute.

• Details
• Contents