Benjamin Fundoianu
Benjamin Fundoianu

Summary/Abstract: Textele publicate mai jos au fost comunicate în cadrul Conferinţei internaţionale (Workshop exploratoriu), axată pe creaţia lui B. Fundoianu / Fondane, care a avut loc în 17-18 septembrie la Universitatea „Petru Maior”, Târgu-Mureş. Trei obiective majore au urmărit să discearnă semnificaţiile operei fondaniene, în conformitate cu orizontul deschis de elaborările sale estetice, poetice şi filosofice. 1) Criza de realitate. Orizontul judecăţilor estetice. Pentru Fundoianu, în consens cu o importantă exigenţă a esteticii heideggeriano-gadameriene, înţelegerea creaţiei artistice dincolo de definirea sa ca obiect al unei conştiinţe estetice (ea făcând parte din procesul ontologic al reprezentării) înseamnă o depăşire a esteticii tradiţionale (raţionaliste) şi o împlinire a ei într-o hermeneutică greu de regăsit printre direcţiile clasice ale disciplinei. Conform pledoariei est-etice în favoarea teza autonomiei existenţiale a poeticului, teoria obiectivistă a aprecierii estetice coexistă într-un raport tensionat cu actul indigen fidel experienţei subiective a interpretării. 2) Stratigrafia poemului – explorări critice. Decelarea în spaţiul creaţiei lirice fondaniene a liniilor de forţă ale unei poetici paradoxale ce definesc situarea operei la confluenţa mai multor curente literare, veritabil chiasm poetic din perspectiva căruia am putea vorbi de un mixaj subtil în care inserţiile contradictorii din structura poemului creează o esenţă para-doxală care le topeşte pe toate şi le depăşeşte totodată. Spre exemplu, denunţarea ficţionalizării realului, comprehensiunea conceptului de poezie atestatoare (scriitura ca experienţă existenţială), constelaţia de semnificaţii care ar cauţiona o posibilă cosmopoetică a rătăcirii şi a neresemnării. 3) O gândire ca existenţă. Direcţii novatoare în filosofie. Desprinderea semnificaţiilor esenţiale ale eseisticii filosofice, cu accent pe tematizarea unei adevărate arheologii intelectuale, a unei hermeneutici care răstoarnă primatul viziunii reflexive, punând ca fundament al filosofiei existenţialul unui cogito afectat şi tocmai de aceea depăşit de propria sa sarcină, cea de a gândi obiectivitatea trăitului. Caracterul conştient al existentului însă nu împiedică anterioritatea acestuia în raport cu orice reflexivitate, marea tentativă a lui Fundoianu constând în căutarea unui mod de gândire care să nu se reducă la o reflecţie asupra existenţei, ci să fie însăşi mişcarea paradoxală a acestei existenţe în viul său. Caracterul interdisciplinar al temei reiese din convocarea metodologică a mai multor domenii exegetice. Deloc disparate, ele converg creator într-o interpretare a pluralităţii sensurilor, deschidere definitorie pentru vocaţia universală a hermeneuticii. Ordinea textelor prezentate respectă seria obiectivelor enunţate mai sus şi, implicit, succesiunea concretă a comunicărilor

• Details
• Contents