Episcopale munus. Consideraţii canonice asupra ministerului episcopal
Episcopale munus. Some canonical considerations on the bishop’s minister

Summary/Abstract: Realitatea ecleziastică a Bisericii române unite cu Roma, greco-catolică, realitate mult modificată de vointa actualului papă, Benedict al XVI-lea1, ne oferă posibilitatea de a ne opri în câteva idei asupra unui subiect ca acela propus de acest articol. ÎnfiinŃarea unei episcopii, fie ea dieceză sau eparhie, este întotdeauna un act juridic de o extremă importanŃă pentru buna desfăsurare a activitătii Bisericii, văzută ca societate divino-umană, organizată deopotrivă după legi divine si umane2. În această perspectivă, figura episcopului, legat si vicar al lui Cristos în eparhia încredinŃată lui spre păstorire, ocupă locul central în administrarea eparhiei fiind în acelasi timp si figura juridică de maximă importantă din cadrul eparhiei. Ne propunem în materialul ce urmează o analiză a canoanelor titlului VII (177-310) De eparchiis et de Episcopis, din Codex canonum Ecclesiarium orientalium3, insistând pe acele canoane care pun mai bine în evidenŃă caracterul ministerial al unui episcop eparhial. Vom evidenŃia mai apoi drepturile si obligaŃiile episcopului, asa cum rezultă ele din canoanele titlului VII, pentru ca în cele din urmă să prezentăm în esenŃă toate canoanele care au ca subiect episcopul în general si episcopul eparhial în special. Episcopale munus. Prospettiva canonica sul ministero episcopale. La realtà ecclesiastica della Chiesa romena unita a Roma, greco-cattolica, una realtà profondamente mutata dalla volontà esplicita dell’attuale pontefice, papa Benedetto XVI, ci offre la possibilità di soffermarci brevemente su qualche idea riguardante l’argomento che ci proponiamo di trattare. L’erezione di una sede eparchiale, che si tratti di eparchia o di diocesi – a seconda della terminologia orientale o latina adoperata – rappresenta in sé un atto giuridico di estrema importanza per la buona attuazione delle attività della Chiesa, vista in duplice prospettiva: quella di società divina ed umana, organizzata altrettanto secondo le leggi di Dio e del legislatore umano. In questa prospettiva, la figura giuridica del vescovo, legato e vicario di Cristo nell’eparchia a lui affidata, occupa il luogo centrale nel governo dell’eparchia, essendo allo stesso tempo la figura giuridica di massima importanza all’interno dell’eparchia. Nel presente studio, l’autore, docente di diritto canonico orientale, si propone un’analisi dei canoni del titolo VII (177-310) De eparchiis et de episcopis, del Codex canonum ecclesiarium orientalium, insistendo su quei canoni che meglio mettono in evidenza il carattere ministeriale di un vescovo eparchiale. Sono poi palesati i diritti e gli obblighi del vescovo, cosi come risultano dai canoni, per presentare, alla fine una rassegna di tutti i canoni che fanno riferimento al vescovo in generale, ed al vescovo eparchiale in particolare.

• Details
• Contents