‘Lez prixonier esclaive de Nicopolit’. À propos d’un feuillet du manuscrit Épinal 59 (217)
'Lez prixonier esclaive de Nicopolit'. About a sheet of manuscript Epinal 59 (217)

Summary/Abstract: În urma identificării într-un manuscris al bibliotecii municipale de la Épinal a unei scurte însemnări privitoare la recuperarea prizonierilor creştini (şi în special francezi) după eşecul din 1396 de la Nicopole, autorul îşi propune să re-editeze, să dateze, să contextualizeze şi să analizeze acest scurt fragment. De o importanţă istoriografică redusă pentru studiul cruciadei de la Nicopole, micul fragment de 11 rânduri de la Épinal poate sluji totuşi la o mai bună înţelegere a ecourilor pe care victoria lui Baiazid le-a avut în epocă. În fapt, el oferă indicii preţioase privind drumul propus celor care doreau să-i răscumpere pe prizonieri: „Pentru a şti dacă pot fi aflaţi cei care fură prinşi în Ungaria în 1395... ...trebuie să se meargă la Veneţia, iar de la Veneţia la Modon, iar de la Modon la Negrepont, iar de la Negrepont la Serenesque, şi de la Seremeque în Bulgaria. Şi se cuvine a întreba în biserica Sfântului Dumitru, la prepozitul bisericii, despre numele prizonierilor robi care fură prinşi în bătălia de la Nicopole, căci acela îi are pe toţi în catastif. Adică toţi cei care sunt în viaţă. Iar pe cei pe care nu-i veţi afla acolo, să nu-i mai căutaţi în veci.” După corectarea primei ediţii, publicată de François Bonnardot într-o notă de subsol a unui studiu (1876), autorul discută sensul expresiei „avoir en regeit”, propunând interpretarea ei prin verbul „a înregistra” şi socotind că folosirea expresiei indică existenţa unui „registru” în care fuseseră trecute numele prizonierilor. Analizând apoi cuprinsul manuscrisului de la Épinal, autorul identifică trei tipuri de scriere diferite, dintre care două aparţin probabil aceluiaşi copist, care ar fi putut folosi două peniţe diferite. În funcţie de periodizarea tipurilor de scriere din manuscris şi de citarea anului 1428 într-un text care a fost transcris de acelaşi copist ca şi cel responsabil pentru transcrierea însemnării despre Nicopole, aceasta din urmă poate fi datată probabil după acest an. Se pare că anul greşit al bătăliei de la Nicopole (1395) este rezultatul unei contaminări cu o altă dată, notată într-un jurnal de pelerinaj, care precedă însemnarea, ceea ce poate fi invocat drept o posibilă legătură între cele două texte, dar şi drept dovadă a faptului că însemnarea a fost copiată dintr-o altă colecţie, adică dintr-un alt manuscris. Însemnarea originară, pierdută astăzi, ar fi anterioară anului 1428; datarea care se impune este sfârşitul secolului al XIV-lea, perioadă în care ea ar fi fost utilă celor plecaţi în căutarea cavalerilor luaţi prizonieri. Greşelile din manuscrisul de la Épinal se datorează atât unei lipse de interes pentru utilitatea textului, justificabilă la mai mult de 30 de ani de la data bătăliei de la Nicopole, cât şi unor eventuale confuzii geografice. Urmând acest raţionament, autorul a încercat să identifice mai multe greşeli de transcriere în textul itinerariului, concentrându-se mai ales asupra toponimului „Serenesque” sau „Seremeque”, o localitate mis

• Details
• Contents