L’universalisation par la littérature (sur la réception de Proust en Roumanie)
Through Literature towards the Universal (Proust's Critical Reception in Romania)

Summary/Abstract: Analiza următoare face parte dintr-un studiu mai amplu care a stat la baza unei teze de doctorat despre modelul proustian şi romanul românesc modern şi propune ca prin abordarea comparatistă valorile culturilor naţionale să poată pătrunde în conştiinţa occidentală (europeană mai întâi) şi, poate, în patrimoniul cultural mondial. Dacă scriitorul român cel mai apropiat de marcel proust – camil petrescu – a fost deja centrul de interes al majorităţii criticilor români, şi „proustianismul” lui este un fapt generalmente recunoscut (sau oricum luat în consideraţie chiar de către cei ce nu i-l recunosc), abordarea lui în aria criticii franceze se face încă aşteptată. Prin intermediul acestei analize, autoarea sugerează exegeţilor francezi ai lui marcel proust o extindere a analizei de receptare dinspre „partea dunării”, unde cel care a scris în căutarea timpului pierdut a fost analizat şi apreciat mai devreme decât oriunde în europa. Se ştie că noutatea lui camil petrescu rezidă mai ales în structura inovatoare a operei ; studiul de faţă îşi propune o abordare în paralel a unui aspect pe care cercetătorii francezi din ultima vreme l-au aplicat operei proustiene : tehnica fragmentului (formulatà de luc fresse) sau cea a încastrării (care-i aparţine lui dominique jullien), într-o logică ce speră să demonstreze că un mijloc de abordare identic permite redefinirea unor opere înrudite. Dinamica decupajului ori a sciziunii poate fi descoperită atât la nivelul mai larg al structurii (narative) de ansamblu, de la titluri (ultima noapte de dragoste este ruptă de întâia noapte de război, iar patul lui procust este o metaforă a „tăierii” (organizată de personajul mitologic bine cunoscut), la structura generală (părţi distincte, ce ar putea exista independent, sunt unificate prin naraţiunea lui fred), şi până la compunerea din fragmente a unor scene reprezentative, ca aceea de la malul mării în care se realizează mai întâi un decupaj al cercului în care evoluează doamna t., urmat de o extracţie a protagonistei din acesta şi, în fine, o focalizare pe figura eroinei, pe un detaliu revelator : gura, cu forma ei singulară de romb şi ochii aproape violeţi. Delimitând şi apoi extrăgând, autorul tinde să ridice la rang de unicitate „obiectul” admiraţiei pentru a şi-l apropia. Camil petrescu se află aici într-o relaţie de analogie evidentă cu modelul său francez care uzitează programatic de tehnica focalizării prin intermediul decupării (de exemplu, episodul apariţiei albertinei pe plaja de la balbec, unde grupul „fetelor în floare” se distinge de mulţimea turiştilor dizgraţioşi şi anonimi, iar în interiorul aceluiaşi grup, eroina este izolată, printr-o minuţioasă descriere, „nasul drept, piele brună” face ca albertine să apară în contrast cu restul grupului), subliniind astfel opoziţia detaliu – ansamblu şi raporturile ce o guvernează.

• Details
• Contents