COMENTARII
COMENTARII

Summary/Abstract: Sibiu, august 2007... capitala culturală europeană. Cele două piaţete ale orasului s-au transformat într-o grădină fermecată, în care străini din toate colţurile Europei s-au strâns să-si împărtăsească arta. Undeva se juca teatru... ceva mai departe se cânta, alături puteai întâlni pictori sau sculptori, printre ei mestesugari si luptători medievali. Eu m-am retras cu un grup de tineri într-o tabără, dincolo de marginile orasului. Ne feream de forfota orasului si de „ispitele” lui. Ne aflam acolo pentru a studia teatrul interactiv si social, dar aveam nevoie de un loc numai al nostru, care să funcţioneze ca un laborator. Împărţeam tabăra si cu alţi artisti. Dimineaţa la ora opt se dădea trezirea, la nouă îmi mobilizam trupa spre marea grădină a taberei pentru încălzirea fizică si psihofizică. Respiraţiile, ritmurile, exerciţiile noastre atrăgeau atenţia tuturor celor prezenţi în tabără, dar nu se apropia nimeni de noi. Eram priviţi ca un grup misterios, bănuit de practici păgâne. În scurt timp, însă, ni s-au alăturat câţiva muzicieni din Franţa, Anglia si Germania. Vroiau să facă si ei antrenamentul fizic de dimineaţă. Într-una din zile, în timpul antrenamentului, i-am rugat să închidă ochii si să identifice toate sunetele din jurul lor. (Spaţiul era mai mult decât potrivit pentru un astfel de exerciţiu: eram adunaţi în grădină, cu iarba fosnindu-ne sub picioarele goale, si undeva mai departe se tăiau lemne, se sculpta în lemn sau în piatră, copiii din împrejurimi veniseră la atelierul de pictură si vocile lor umpleau în chip miraculos spatiul, iar de la bucătărie auzeai din când în când comenzile bucătarului neamţ.) Apoi am cerut participanţilor să uite pentru moment de sunete si să identifice mirosurile. Aerul extrem de curat permitea identificarea si diferenţierea unui număr bogat de mirosuri. Următorul pas a fost să atribuie fiecărui miros – un gust, fiecărui gust – un sunet, fiecărui sunet – o culoare. Le-am cerut apoi să închidă acest amalgam de senzaţii într-un balon colorat pe care să îl plimbe prin propriul organism, si cu ajutorul acestui balon să se privească pe ei însisi din interior spre exterior. Vocea mea îi purta prin urechi, creier, nas, gât, plămâni, inimă, intestine... Ajunsi în stomac, le-am cerut să spargă balonul, să împrăstie în tot organismul sunetele, mirosurile, gusturile si să păstreze, ca si culoare de bază, culoarea balonului. Când au deschis ochii, le-am cerut tuturor să „ghicească” culoarea celuilalt. În mare majoritate au identificat culorile celorlalţi, dar un caz a fost extrem de special, pentru că, aproape în cor, grupul a strigat spre un tânăr: verde. Era un muzician din Anglia. Îl ascultasem cu o seară în urmă si-mi atrăsese atenţia pentru că fiecare acord de chitară era urmat de un gest aproape „teatral”. Fata lui juca emoţii, juca sunete, juca atingerea corzilor. Era absolut fascinant: un om făcea un spectacol inedit, fără să stie asta

• Details
• Contents