«N-avem poftă de icre negre şi de ficaţi de gîscă!» Alimentaţia - instrument ideologic al comunismului românesc!
"We Are Sick of Caviar and Foie Gras!" Food as an Ideological Instrument of the Romanian Communist Regime

Summary/Abstract: O istorie a alimentaţiei în România sub comunism permite pătrunderea în mecanismele de producere, colectare, distribuire şi redistribuire a bunurilor materiale, a hranei în contrast cu principiile mult clamate despre egalitatea şi prosperitatea tuturor cetăţenilor. Profilul regimului comunist, care a durat în România aproape o jumătate de veac (1947-1989), nu poate fi complet fără un aspect semnificativ: acela că a însemnat o lungă perioadă presărată de lipsuri alimentare, un regim al unei mediocre „bunăstări”, resimţit de categoria profitorilor, în contrast cu mesajul imperativ al discursului politico-ideologic de asigurare a bunăstării colective. Furia eliminării normelor şi obiceiurilor burghezo-moşiereşti a căpătat o miză politică, vechea societate fiind diabolizată, drept o societate putredă, cu oameni fragili, incapabili de sacrificii. Poporul muncitor, termen care sugera ştergerea ierarhiilor sociale, profesionale etc, a fost prezentat în ipostaza de cruciadă contra luxului alimentar, obţinut prin sudoarea şi sacrificiile clasei muncitoare, simbolul Binelui fiind cei săraci, care trudesc pe ogoare şi în uzine. Împărţirea foamei cu cei din popor a fost considerată instrumentul zdrobirii duşmanului poporului şi regenerării societăţii. Comunismul ideologic propunea societatea omului nou, cu o „maşină biologică” rezistentă, pentru care virtutea esenţială era munca. Flagelul foametei nu exista decât din vina războiului şi a exploatării burghezo-moşiereşti, iar repararea acestei stări de fapt nu se putea face decât prin sacrificiu, inclusiv cel alimentar. O istorie a alimentaţiei sub comunism demonstrează tocmai caraterul său barbar, inuman şi discriminator. Într-o primă etapă, o asemenea istorie ar trebui să aibă în vedere normele şi legislaţia care au reglat în comunism producerea şi distribuirea hranei, raţiile alimentare pentru principalele categorii sociale, aşa cum erau ele calculate „ştiinţific”. O istorie pozitivă a regimurilor alimentare a tuturor claselor, categoriilor şi păturilor sociale ar evidenţia cu uşurinţă tocmai lipsa de echitate şi relaţiile profund discriminatorii ale unui regim care a camuflat sistematic adevăratele intenţii politice dominatoare. Prăpastia dintre idealul bunăstării colective şi realităţile imediate, copleşite de lipsuri, a crescut în anii ’80, datorită falimentului economic al regimului Ceauşescu.

• Details
• Contents