Odiseea miturilor în istorie. Supermarketul mitologic modern
The Odyssey of Myths throughout History. The Modern Mythological Supermarket

Summary/Abstract: Cercetarea mentalităţilor istorice reprezintă o dimensiune a antropologiei istorice, care relevă, în primul rând, continuităţile şi metamorfozele diferitelor forme de cultură şi civilizaţie în spaţiul europen sau universal. Interesul pentru cercetarea stabilităţilor nu este răspândit printre cercetători, dat fiind mentalitatea lor modernistă, dominată de fascinaţia dinamismului culturii şi civilizaţiei moderne. Cultura modernă este într-adevăr dinamică, dar cultivă nestatornicia, efemerul, eschatologicul, speculaţia, ceea ce o face diferită de mai temperatele (conservatoarele) epoci istorice anterioare. Miturile nu pot fi considerate o simplă manifestare de monotonie cultural-spirituală a istorei, un banal exerciţiu al neputinţei de a întreprinde neapărat ceva nou, modernizator sau o repetare naivă a unor tradiţii. A expedia mitul ca fantasmagorie sau a-i acorda explicaţii empirice, logice, înseamnă a bagateliza un fapt cultural, care şi-a pus amprenta asupra întregii vieţi a umanităţii. Miturile sunt, în esenţă, povestirile nostalgice despre un trecut considerat ideal, calitatea lor fundamentală fiind aceea de a fi retrăite, reinvestite ca modele exemplare, chiar şi în domeniile profane ale mentalităţii moderne, precum politica, ideologia, cultura, ştiinţa etc. Puterea miturilor tradiţionale şi moderne a stat în speranţa în posibilitatea refacerii/retrăirii unei ordini sociale superioare, existente cândva în trecut. Aşteptarea şi speranţa au fost motorul acţiunilor, emoţiilor şi sentimentelor colective, nu numai în momentele de criză sau de insecuritate politică şi economică, ci şi în toate trăirile cotidiene. Structuri mentale, precum credinţele, tradiţiile, miturile sunt fapte colective, care au rezistat diferitelor experienţe istorice tocmai datorită impactului colectiv, rolului lor „terapeutic”, mai ales în momentele tulburi. Abordarea mentalităţii mitice în cercetarea contemporană presupune o limpezire terminologică, dată fiind mlaştina de definiţii şi interpretări greoaie care s-au dat mitului. Obsedaţi de logica teoretică şi de analogii anistorice, mulţi sociologi, psihologi, antropologi, etnologi au preferat definiţii care pornesc de la paradigme diferite: teocentrice, ateiste, agnostice. Prea rigida specializare şi abstractizare a limbajului ştiinţific, sărăcia unor exemplificări la nivelul vieţii istorice, ignorarea mecanismelor memoriei colective au îngreunat demersul cercetării mitologiilor. Pentru istorici, este relevant cum sunt privite şi definite astăzi miturile, dar mai important este cum le înţelegeau şi le trăiau generaţiile istorice. Chiar dacă în fiecare epocă au existat poziţii diferite faţă de mituri şi mitologii, toate încercările de demitologizare au dus inevitabil la naşterea unor mitologii opuse. Traversând epocile istorice în care s-au manifestat ca moduri de gândire augustianismul, scolastica, cartezianismul, iluminismul, romantismul, pozitivismul, se constată viziuni diferite despre mituri, analizate mereu sub raportul posibilităţii lor de a exprima adevărul. Raţionaliştii moderni, fascinaţi de reflecţia ştiinţifică şi ideologică s-au îndepărtat ostentativ de miturile tradiţionale, de înţelegerea lor profundă, considerând că ideologia şi ştiinţa au instrumente capabile să raţionalizeze societăţile. Dar, fascinaţia mitică s-a întruchipat în noile mitologii ale modernităţii, care bântuie mentalităţile ultimelor două veacuri. Odiseea miturilor s-a bazat tocmai pe încrâncenarea cu care acestea au supravieţuit în mentalitatea populară, pe fragila lor adaptare la speranţele, aşteptările, idealurile, valorile, aspiraţiile de cunoaştere ale fiecărei epoci istorice. Critica nimicitoare a miturilor este foarte veche şi s-a întemeiat pe suita de raţionalisme, care, sub pretextul unei clarităţi a orizontului de cunoaştere şi de interpretare a lumii şi a vieţii, nu au tolerat nebuloasa dimensiune a imaginarului popular. Vreme de secole miturile şi mitologiile au cunoscut victorii şi retrageri, reveniri şi controverse, de aceea au purtat rănile tuturor înfruntărilor prin care au trecut. Miturile au fost piatra de temelie a culturii antice şi medievale, dar nici modernitatea nu a scăpat de mirajul lor. Trăim vremuri în care o puzderie de mituri moderne bântuie cotidian: cel al înnoirii, al progresului, al societăţii superior organizate, al ştiinţei atotştiutoare, a eroului superman etc. Civilizaţia modernă a fost concepută prometeic, pentru a desfăta pe oameni într-un paradis terestru, dar ea are tot mai evident atmosfera mitului Turnului Babel. Oferta mitologică din supermarketul cultural contemporan este în primul rând Homo Ludens Demens, modelul individului egoist, bulimic, orgolios, amoral, apatic la muncă, amator de divertisment, copleşit de natură (nevoi, tihnă, hrană, plăcere), nu de cultură, capabil să-şi justifice relele comise, să-şi mascheze propriile vicii. El rătăceşte bezmetic prin viaţă, convins că binele şi adevărul sunt criterii secundare şi efemere.

• Details
• Contents